1 Domnul a împlinit cuvântul lui pe care l-a rostit împotriva noastră şi împotriva judecătorilor noştri care l-au judecat pe Israel, împotriva regilor şi a principilor noştri şi împotriva oamenilor din Israel şi din Iuda.
2 Nu s-a mai făcut sub întreg cerul câte a făcut în Ierusalim, după cum este scris în Legea lui Moise,
3 ca noi să mâncăm fiecare trupul fiului său şi fiecare, trupul fiicei sale.
4 [Domnul] i-a dat să fie sub mâna tuturor regatelor din jurul nostru spre ocară şi batjocură în toate popoarele dimprejur,printre care i-a împrăştiat.
5 Am ajuns dedesubt, nu deasupra, căci am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului nostru pentru că nu am ascultat de glasul lui
6 A Domnului este dreptatea, iar a noastră şi a părinţilor noştri este ruşinea feţelor, aşa cum [se vede] în ziua aceasta.
7 Ceea ce a spus Domnul împotriva noastră, toate aceste rele au venit peste noi.
8 Nu ne-am rugat în faţa Domnului ca să se întoarcă fiecare de la planurile inimii sale celei rele.
9 Domnul a vegheat asupra celor răi şi i-a condus împotriva noastră, căci drept este Domnul în toate lucrările sale pe care ni le-a poruncit.
10 Nu am ascultat de glasul lui, ca să umblăm după hotărârile Domnului pe care le-a dat să fie înaintea feţei noastre.

11 Acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, care l-ai scos pe poporul tău din ţara Egiptului cu mână putenică, cu semne şi minuni, cu putere mare şi cu braţ întins şi ţi-ai făcut un nume, cum este astăzi.
12 Am păcătuit, am fost nelegiuiţi şi am săvârşit nedreptate, Doamne Dumnezeul nostru, împotriva tuturor prescrierilor tale drepte.
13 Să se întoarcă mânia ta de la noi, căci am rămas puţini printre popoarele între care ne-ai împrăştiat!
14 Ascultă, Doamne, rugăciunea noastră şi cererea noastră şi scoate-ne de dragul tău şi dă-ne [să avem] har în faţa celor care ne-au deportat!
15 Să cunoască tot pământul că tu, Doamne, eşti Dumnezeul nostru, că numele tău a fost chemat asupra lui Israel şi asupra neamului său.
16 Doamne, priveşte din locuinţa ta cea sfântă şi gândeşte-te la noi! Pleacă-ţi urechea şi ascultă!
17 Deschide, Doamne, ochii tăi şi vezi că nu cei morţi, care sunt în locuinţa morţilor şi din măruntaiele cărora a fost luată răsuflarea, nu ei vor da glorie şi dreptate Domnului!
18 Ci sufletul care suferă peste măsură, cel care umblă plecat şi slăbit, ochii care se sfârşesc şi sufletul flămând, ei îţi vor da glorie şi dreptate, Doamne!
19 Căci nu pentru faptele drepte ale părinţilor noştri şi ale regilor noştri căutăm milă pentru noi în faţa ta, Doamne Dumnezeul nostru.
20 Ci pentru că ţi-ai revărsat mânia şi furia peste noi, după cum ai spus prin slujitorii tăi, profeţii:
21 „Aşa vorbeşte Domnul: «Plecaţi-vă umerii şi slujiţi-l pe regele Babilonului şi veţi locui în ţara pe care le-am dat-o părinţilor voştri!
22 Dar dacă nu veţi asculta de glasul Domnului ca să-l slujiţi pe regele Babilonului,
23 voi face să se sfârşească din cetăţile lui Iuda şi din afara Ierusalimului glasul de bucurie şi glasul de veselie, glasul mirelui şi glasul miresei şi va deveni toată ţara de batjocură, fără locuitori»”.
24 Dar noi nu am ascultat de glasul tău, ca să-l slujim pe regele Babilonului, şi tu ai împlinit cuvintele pe care le-ai spus prin slujitorii tăi, profeţii, ca să scoatem oasele regilor noştri şi oasele părinţilor noştri din locul lor.
25 Iată, sunt expusşi căldurii zilei şi frigului nopţii. Ei au murit în chinuri grele, de foame, de sabie şi de ciumă.
26 Ai pus casa asupra căreia era invocat numele tău să fie cum este astăzi, din cauza răutăţii casei lui Isarel şi a casei lui Iuda.
27 Totuşi, ai făcut cu noi, Doamne Dumnezeul nostru, duăp toată îndurarea ta şi după toată mila ta cea mare,
28 după cum ai spus prin slujitorul tău Moise în ziua când i-ai poruncit să scrie legea ta înaintea fiilor lui Israel, zicând:
29 „Dacă nu veţi asculta de glasul meu, această mulţime mare şi numeroasă va deveni mică printre neamurile între care îi voi împrăştia.
30 Eu ştiu că nu mă vor asculta, căci el este un popor cu grumazul înţepenit. Dar îşi vor întoarce inimile în ţara deportării lor.
31 Ei vor cunoaşte că eu sunt Domnul Dumnezeul lor: le voi da inimă şi urechi ca să asculte.
32 Ei vor înălţa imnuri către mine în ţara deportării lor şi-şi vor aduce aminte de numele meu.
33 Se vor întoarce de la încăpăţânarea lor cea dură şi de la faptele lor cele rele, căci îşi vor aminti de calea părinţilor lor
care au păcătuit înaintea Domnului.
34 Eu îi voi întoarce în ţara pe care le-am jurat-o părinţilor lor, lui Abraham, şi lui Isaac, şi lui Iacob, o vor stăpâni şi-i voi înmulţi şi nu se vor împuţina.
35 Voi stabili cu ei o alinaţă veşnică, astfel ca eu să fiu Dumnezeul lor, iar ei să fie poporul meu, şi nu-l voi mai muta pe poporul meu, Israel, din ţara pe care le-am dat-o”.