1 Doamne Atotputernic, Dumnezeul lui Israel, un suflet în chinuri şi un duh în necazuri a strigat către tine.
2 Ascultă, Doamne, şi îndură-te, căci am păcătuit înaintea ta!
3 Doamne, tu rămâi în veci, iar noi pierim în veci.
4 Doamne Atotputernic, Dumnezeul lui Israel, ascultă rugăciunea celor morţi ai lui Israel şi a fiilor celor care au păcătuit înaintea ta şi nu au ascultat glasul Domnului Dumnezeului lor şi s-au lipit de noi relele.
5 Nu-ţi aminteşti de nedreptăţile părinţilor noştri, ci adu-ţi aminte de mâna ta şi de numele tău în acest timp!
6 Căci tu, Doamne, eşti Dumnezeul nostru şi noi îţi înălţăm imnuri, Doamne.
7 De aceea ai pus teama de tine în inima noastră, ca să invocăm numele tău şi să-ţi înălţăm imnuri în deportarea noastră, căci am întors din inimile noastre toată nedreptatea părinţilor noştri care au păcătuit înaintea ta.
8 Iată-ne astăzi în deportarea noastră! Nu ne împrăştia spre ocară, spre batjocură şi spre pedeapsă, după toată nedreptatea părinţilor noştri care s-au îndepărtat de Domnul Dumnezeul nostru!

9 Ascultă, Israele, poruncile vieţii!
Pleacă-ţi urechile să cunoşti chibzuinţa!
10 Ce este, Israel? De ce eşti în ţara străinilor?
Ai îmbătrânit într-o altă ţară!
11 Ai fost întinat cu cei morţi
şi ai fost numărat cu cei din locuinţa morţilor.
12 Ai părăsit izvorul înţelepciunii.
13 Dacă ai fi umblat pe calea lui Dumnezeu,
ai fi locuit în pace pentru totdeauna.
14 Învaţă unde este chibzuinţa,
unde este tăria şi unde este înţelegerea,
ca să cunoşti în acelaşi timp unde este lungimea de zile şi viaţa,
unde este lumina ochilor şi pacea!
15 Cine a găsit locul ei
şi cine a intrat în visteriile ei?
16 Unde sunt principii neamurilor
şi cei care stăpânesc peste animalele
care sunt pe pământ,
17 cei care se joacă cu păsările cerului
şi cei care adună în vistierii argint şi aur –
în care oamenii şi-au pus încrederea –
şi nu este limită pentru proprietatea lor?
18 Cei care lucrează argintul şi se îngrijorează [pentru el],
ale căror lucrări sunt de nepătruns?
19 Au dispărut şi au coborât în locuinţa morţilor
şi alţii s-au ridicat în locul lor.
20 Cei mai tineri au văzut lumina şi au locuit pe pământ,
dar calea ştiinţei nu au cunoscut-o.
21 Nici nu au înţeles cărările ei, nici nu au ajuns la ea;
fiii lor au ajuns departe de calea lor.

22 Nu s-a auzit în Canaan
şi nici nu s-a văzut în Teman.
23 Nici fiii lui Agar care caută înţelegerea pe pământ,
nici negustorii din Meran şi Teman,
născocitorii de poveşti şi căutătorii înţelepciunii,
nu au cunoscut calea înţelepciunii
şi nu şi-au amintit de cărările ei.
24 O, Israel, cât este de mare casa lui Dumnezeu
şi cât de larg este locul proprietăţii sale!
25 Mare şi fără capăt,
înalt şi fără măsură.
26 Acolo s-au născut giganţii cei renumiţi,
cei care de la început erau mari la statură
şi pricepuţi la război.
27 Nu pe aceştia i-a ales Dumnezeu
şi nu le-a dat calea ştiinţei.
28 Au pierit pentru că nu au avut chibzuinţă,
au pierit din cauza nechibzuinţei lor.
29 Cine a urcat la cer şi a luat-o
şi cine a coborât-o din nori?
30 Cine a trecut dincolo de mare şi a găsit-o
şi cine o va lua cu aur ales?
31 Nu este cine să cunoască a sa cale
şi nici cine să ia în consideraţie cărarea ei.
32 Cel care cunoaşte totul o cunoaşte,
a descoperit-o prin înţelegerea lui;
cel care a pregătit pământul pentru timpul dintotdeauna
şi care a umplut [pământul] cu animale patrupede.
33 Cel care trimite lumina şi ea pleacă,
o cheamă şi ea ascultă temurând.
34 Stelele strălucesc la străjile lor
şi ei se bucură.
35 Le-a chemat şi ele au zis. „Iată-ne!”,
strălucesc cu bucurie pentru cel care le-a făcut.
36 Acesta este Dumnezeul nostru,
nu este altul care să fie comparat cu el.
37 A descoperit toată calea ştiinţei şi i-a dat-o lui Iacob, slujitorul lui,
lui Israel, cel care este iubit de el.
38 După aceasta, s-a arătat pe pământ
şi a trăit printre oameni.