1 M-am uitat şi, iată, pe întinderea care era deasupra capului heruvimilor era ca o piatră de safir, se vedea ca înfăţişarea asemănării unui tron care era deasupra lor!
2 [Domnul] i-a zis omului îmbrăcat în in: „Intră între roţile care sunt sub heruvimi şi umple-ţi palmele cu cărbuni de foc dintre cei care sunt între heruvimi şi împrăştie-i asupra cetăţii!”. El a plecat dinaintea ochilor mei.
3 Heruvimii stăteau în partea dreaptă a templului când omul a intrat şi un nor a umplut curtea interioară.
4 Gloria Domnului s-a înălţat de deasupra heruvimului pe pragul templului: templul s-a umplut de nor, iar curtea s-a umplut de strălucirea gloriei Domnului.
5 Zgomotul aripilor heruvimului se auzea până în curtea exterioară; era ca glasul Celui Atotputernic când vorbeşte.
6 Când i-a poruncit omului îmbrăcat în in: „Ia foc dintre roţi, dintre heruvimi!”, el a intrat şi a stat lângă roată.
7 Un heruvim şi-a întins mâna între heruvimi, spre focul care era între heruvimi, a luat şi l-a pus în mâinile celui îmbrăcat în in. El l-a luat şi a ieşit.
8 Şi s-a arătat la heruvimi imaginea unei mâini de om sub aripile lor.
9 M-am uitat şi, iată, lângă heruvimi erau patru roţi; o roată lângă un heruvim şi o roată lângă un heruvim! Înfăţişarea roţilor era ca strălucirea pietrei de crisolit.
10 Înfăţişarea lor era aceeaşi asemănare pentru toate patru: era ca o roată în mijlocul altei roţi.
11 Când mergeau, mergeau pe cele patru părţi ale lor. Nu se întorceau în mersul lor, căci spre locul unde se îndrepta capul, mergeau într-acolo. Nu se întorceau în mersul lor.
12 Tot trupul lor, spatele lor, mâinile lor şi aripile lor.
13 Cele patru roţi au fost numite, în auzul meu, „galgal”.
14 Fiecare avea patru feţe: faţa celui dintâi era o faţă de heruvim, faţa celui de-al doilea era o faţă de om, a celui de-al treilea era o faţă de leu şi a celui de-al patrulea era o faţă de vultur.
15 Apoi heruvimii s-au ridicat. Aceasta era fiinţa pe care o văzusem la râul Chebar.
16 Când heruvimii mergeau, roţile mergeau lângă ei; când heruvimii îşi ridicau aripile ca să se înalţe de la pământ, roţile nu se întorceau nici ele de lângă ei.
17 Când ei stăteau, stăteau [şi roţile]; când se înălţau, se înălţau cu ei, căci Duhul fiinţei era în ele.

18 Gloria Domnului a ieşit de deasupra pragului templului şi a stat peste heruvimi.
19 Heruvimii şi-au înălţat aripile şi s-au ridicat de la pământ în văzul meu. Când au ieşit, roţile erau lângă ei. S-au oprit la intrarea porţii dinspre răsărit a templului Domnului.Gloria Dumnezeului lui Israel era peste ei, de deasupra.
20 Aceasta era fiinţa pe care o văzusem sub Dumnezeul lui Israel la râul Chebar. Şi am recunoscut că erau heruvimi.
21 Cei patru aveau patru feţe fiecare şi aptru aripi fiecare; şi era o asemănare de mâini de om sub aripile lor.
22 Asemănarea feţelor lor era ca feţele pe care le văzusem la râul Chebar: înfăţişarea lor şi ei înşişi. Fiecare mergea drept înaintea lui.