1 În al unsprezecelea an, în [ziua] a treia a lunii întâi, cuvântul Domnului a fost către mine:
2 „Fiul omului, spune-le lui Faraon, regele Egiptului, şi mulţimii sale:
«Cu cine te asemeni în măreţia ta?».
3 Iată, Asiria era un cedru din Liban,
cu ramuri frumoase şi coroană umbroasă,
înalt la statură şi vârful lui era deasupra frunzişului.
4 Apele l-au făcut să crească, abisul l-a făcut să se înalţe;
râurile curgeau în jurul [locului] unde era plantat
şi îşi trimiteau canalele la toţi copacii câmpiei.
5 De aceea i s-a înălţat statura peste toţi copacii câmpiei,
şi-a înmulţit mlădiţele şi şi-a lungit ramurile
datorită apelor multe care erau trimise la el.
6 Pe crengile lui îşi făceau cuib toate păsările cerului
şi sub ramurile lui năşteau toate animalele câmpiei;
la umbra lui stăteau toate neamurile cele mari.
7 Era frunos în măreţia lui şi în lungimea ramurilor sale,
căci rădăcina lui era spre ape mari.
8 Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu-l ascundeau,
chiparoşii nu se asemănau cu crengile sale,
iar platanii nu erau c aramurile sale.
Niciun copac din grădina lui Dumnezeu
nu era asemenea lui în frumuseţe.
9 L-am făcut frumos prin mulţimea crengilor sale,
erau geloşi pe el toţi copacii din Eden,
care era grădina lui Dumnezeu”.
10 De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Pentru că te-ai înălţat în statură – el şi-a înălţat vârful prin frunziş şi inima i s-a mărit din cauza înălţimii sale –
11 eu l-am dat în mâna unui puternic dintre neamuri, care va face ca el după nelegiuirea sa. Eu l-am alungat.
12 Îl vor tăia străinii cei mai violenţi dintre neamuri şi-l vor abandona pe munţi. În toate văile vor cădea crengile lui şi ramurile sale vor fi frânte în toate canalele ţării. Toate popoarele pământului vor pleca de la umbra lui şi-l vor părăsi.
13 Peste ruinele sale vor locui toate păsările cerului şi lângă ramurile sale vor fi toate animalele câmpiei,
14 ca niciunul dintre copacii de lângă ape să nu se înalţe în statură şi nici să nu-şi pună vârful deasupra frunzişului, ca niciunul dintre cei care bea apă să nu stea lângă ei în înălţimea lor, pentru că toţi vor fi daţi la moarte în locurile cele mai de jos ale pământului, printre fiii oamenilor, cu cei care coboară în groapă”.
15 Aşa spune Domnul Dumnezeu: „În ziua în care a coborât în Şeol am jelit; am acoperit abisul datorită lui şi am oprit râurile sale; apele cele mari s-au terminat, am făcut să se întunece Libanul din cauza lui şi toţi copacii câmpiei s-au veştejit pentru el.
16 La zgomotul căderii lui, am făcut să se cutremure nemurile când l-am făcut să coboare în Şeol cu cei care coboară în groapă. În ţinutul cel mai de jos vor fi mângâiaţi cei mai aleşi dintre copacii din Eden şi cei mai buni din Liban, toţi cei udaţi de apă.
17 Şi ei au coborât cu el în Şeol, la cei străpunşi cu sabia, ei care erau braţul lui şi stăteau la umbra lui în mijlocul neamurilor.
18 Cu cine poţi fi asemănat, cu o astfel de glorie şi măreţie, între copacii din Eden? Vei fi coborât cu copacii din Eden în ţinutul cel mai de jos, între cei necircumcişi, şi vei locui cu cei străpunşi de sabie. Acesta este Faraon şi toată mulţimea lui” – oracolul Domnului Dumnezeu.