1 „Când veţi împărţi ţara ca moştenire, să aduceţi un dar Domnului o parte sfântă din ţară! Să fie lungă de douăzeci şi cinci de mii şi lată de zece mii: este partea sfântă între toate hotarele, de jur împrejur!
2 Din aceasta, va fi pentru sanctuar cinci sute pe cinci sute, un pătrat de jur împrejur, şi cincizeci de coţi în apropierea lui, de jur împrejur.
3 Din măsurătoarea aceasta, să măsori douăzeci şi cinci de mii lungime şi o lăţime de zece mii şi acolo să fie sanctuarul şi Sfânta Sfintelor!
4 Este partea sfântă din ţară: să fie pentru preoţii care slujesc sanctuarul şi care se apropie să-l slujească pe Domnul. Să fie un loc pentru casele lor şi un loc sfânt pentru sanctuar!
5 Apoi, douăzeci şi cinci de mii în lungime şi zece mii în lăţime să fie pentru leviţii care slujesc casa! Să fie proprietatea lor, douăzeci de camere.
6 Să daţi cetăţii cinci mii în lăţime şi douăzeci şi cinci de mii în lungime, pe lângă darul sanctuarului: să fie pentru întreaga casă a lui Israel!

7 Pentru căpetenie, să fie de o parte şi de alta a darului pentru sanctuar şi a proprietăţii cetăţii, de-a lungul darului şi de-a lungul proprietăţii cetăţii, în partea de vest şi în partea de est, aceeaşi lungime a moştenirii, de la hotarul de vest spre hotarul de est.
8 Ţara va fi a lui ca proprietate şi căpeteniile mele nu vor mai oprima poporul meu, iar ţara va fi dată casei lui Israel şi triburilor sale”.
9 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Este prea mult pentru voi, căpetenii ale lui Israel! Îndepărtaţi violenţa şi asuprirea, faceţi judecată şi dreptate şi ridicaţi impozitele de la poporul meu – oracolul Domnului Dumnezeu!
10 Să aveţi balanţă dreaptă, efă dreaptă şi bat drept!
11 Efa şi batul să aibă aceeaşi măsură, adică batul să cuprindă a zecea parte dintr-un omer şi a zecea parte din omer să fie efa! În funcţie de omer să fie măsura lor.
12 Siclul să fie de douăzeci de ghere! Douăzeci de sicli plus douăzeci şi cinci de sicli plus cincisprezece sicli să fie pentru voi o mină!

13 Acesta este darul ridicat pe care-l veţi aduce: a şasea parte de efă dintr-un omer de grâu şi a şasea parte de efă dintr-un omer de orz.
14 Untdelemnul stabilit – după batul de untdelemn – a zecea parte din bat dintr-un kor, adică zece baţi dintr-un omer, pentru că zece baţi sunt un omer.
15 Din turmă, o oaie la două sute, din păşunile udate ale lui Israel pentru ofrandă, pentru ardere de tot şi pentru [jertfa] de împăcare, ca să facă ispăşire pentru ei – oracolul Domnului.
16 Tot poporul ţării va fi [ţinut] la acest dar pentru căpetenia lui Israel.
17 Sunt [de datoria] căpeteniei arderile de tot, ofranda, libaţiunea pentru sărbători, pentru lunile noi, pentru sabaturi, pentru sărbătorile casei lui Israel. El să facă [jertfa] pentru păcat, ofranda, arderea de tot şi [jertfa] de împăcare, ca să facă ispăşire pentru casa lui Israel”.

18 Aşa spune Domnul Dumnezeu: „În prima azi a lunii întâi, ia un viţel din cireadă, fără cusur, şi purifică sanctuarul!
19 Preotul să ia din sângele [jertfei] pentru păcat, să pună pe uşorii casei, pe cele patru colţuri ale încheieturii altarului şi pe uşorii porţii de la curtea interioară!
20 Astfel să faci în ziua a şaptea a lunii pentru cel care a rătăcit din neştiinţă! Şi să faci ispăşire pentru casă!
21 În ziua a paisprezecea a primei luni, să aveţi Paştele, sărbătoare de o săptămână de zile: să se mănânce azime!
22 Căpetenia să aducă, în ziua aceea, pentru sine şi pentru tot poporul ţării, un viţel ca [jertfă] pentru păcat!
23 În cele şapte zile ale sărbătorii, să aducă pe zi drept ardere de tot pentru Domnul şapte viţei şi şapte berbeci fără cusur timp de şapte zile, iar ca [jertfă] pentru păcat, un ţap pe zi.
24 Să aducă drept ofrandă o efă pentru viţel şi o efă pentru berbec şi untdelemn, un hin pentru o efă.

25 În ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea, la sărbătoare, să facă tot la fel timp de şapte zile: [jertfă] pentru păcat, ardere de tot, ofrandă şi untdelemn!