1 Acestea sunt numele fiilor lui Israel veniţi în Egipt împreună cu Iacob; ei au venit fiecare cu familia lui:
2 Ruben, Simeon, Levi, Iuda,
3 Isahar, Zabulon, Beniamin,
4 Dan, Neftali, Gad şi Aşer.
5 Toate sufletele născute din coapsele lui Iacob erau şaptezeci. Iosif era deja în Egipt.
6 Iosif a murit, la fel ca şi toţi fraţii lui şi toată generaţia aceea.
7 Fiii lui Israel au fost rodnici, s-au înmulţit, au crescut în număr şi au devenit foarte puternici. Şi s-a umplut ţara de ei.

8 Şi s-a ridicat peste Egipt un nou rege care nu-l cunoscuse pe Iosif.
9 El a zis poporului său: „Iată că poporul fiilor lui Israel este mai numeros şi mai puternic decât noi.
10 Haideţi să ne purtăm cu înţelepciune faţă de ei ca să nu se înmulţească, pentru ca nu cumva, dacă se va întâmpla un război, să se unească şi ei cu vrăjmaşii noştri, să lupte împotriva noastră şi să iasă din ţară”.
11 Au pus peste ei supraveghetori de lucrări forţate, ca să-i asuprească prin munci grele. Astfel au zidit pentru Faraon cetăţile-depozit Pitom şi Ramses.
12 Dar cu cât îi asupreau mai mult, cu atât mai mult se înmulţeau şi se răspândeau; şi i-a cuprins groaza în faţa fiilor lui Israel.
13 Egiptenii i-au obligat cu brutalitate pe fiii lui Israel să lucreze ca sclavi.
14 Le-au făcut viaţa amară printr-o muncă dură la lut şi cărămizi şi prin tot felul de lucrări la câmp: prin toate muncile la care îi sileau cu asprime.

15 Regele Egiptului a vorbit moaşelor femeilor evreilor, dintre care una se chema Şifra şi cealaltă Pua, şi le-a zis:
16 „Când moşiţi femeile evreilor, uitaţi-vă la cele două pietre, şi dacă este băiat, să-l omorâţi, iar dacă este fată, s-o lăsaţi să trăiască”.
17 Dar moaşele s-au temut de Dumnezeu şi n-au făcut după cum le poruncise regele Egiptului, ci i-au lăsat pe băieţi să trăiască.
18 Regele Egiptului le-a chemat pe moaşe şi le-a zis: „De ce aţi făcut lucrul acesta şi i-aţi lăsat pe băieţi să trăiască?”.
19 Moaşele i-au răspuns lui Faraon: „Pentru că evreicele nu sunt ca femeile egiptene; ele sunt vânjoase şi nasc înainte ca moaşa să ajungă la ele”.
20 Dumnezeu le-a făcut bine moaşelor iar poporul s-a înmulţit şi a devenit foarte puternic.
21 Fiindcă moaşele se temuseră de Dumnezeu, el le-a dăruit familii.

22 Atunci Faraon a poruncit întregului său popor, zicând: „Orice băiat care se va naşte să fie aruncat în Fluviu, iar toate fetele să fie lăsate să trăiască”.