1 Atunci Moise şi fiii lui Israel au cântat Domnului cântarea aceasta. Ei au zis:
Cal şi călăreţ, în mare i-a aruncat.
2 Puterea mea şi cântarea mea este Domnul
şi el a fost mântuirea mea:
Acesta este Dumnezeul meu: pe el îl voi lăuda;
[El este] Dumnezeul tatălui meu: pe el îl voi preamări.
3 Domnul este un războinic:
Domnul este numele lui.
4 Carele lui Faraon şi oştirea lui, le-a aruncat în mare;
căpeteniile lui alese s-au afundat în Marea Roşie.
5 Adâncurile i-au acoperit,
s-au cufundat în adânc ca o piatră.
6 Dreapta ta, Doamne, s-a preamărit prin putere;
dreapta ta, Doamne, l-a zdrobit pe duşman.
7 Prin mărimea maiestăţii tale
l-ai doborât pe cel care s-a ridicat împotriva ta,
ţi-ai dezlănţuit mânia
şi l-ai mistuit ca pe paie.
8 La suflarea nărilor tale,
s-au îngrămădit apele,
s-au ridicat talazurile ca un zid
şi s-au închegat adâncurile în inima mării.
9 Duşmanul zicea: «Voi urmări, voi ajunge,
voi împărţi prada şi-mi voi îndestula sufletul de el.
Îmi voi scoate sabia
şi-i va stăpâni mâna mea!».
10 Tu ai suflat cu suflarea ta:
l-a acoperit marea;
s-au scufundat ca plumbul
în apele profunde.
11 Cine este ca tine între dumnezei, Doamne?
Cine este ca tine, minunat în sfinţenie, înfricoşător,
care săvârşeşti fapte minunate?
12 Ţi-ai întins dreapta
şi i-a înghiţit pământul.
13 Prin îndurarea ta ai călăuzit poporul acesta
pe care l-ai răscumpărat;
l-ai condus cu puterea ta
spre lăcaşul sfinţeniei tale.
14 Au auzit popoarele
şi s-au cutremurat;
groaza i-a cuprins
pe locuitorii din Filisteea.
15 Atunci s-au îngrozit
căpeteniile Edomului,
pe puternicii Moabului
i-a cuprins tremurul;
S-au înmuiat toţi locuitorii Canaanului.
16 Au căzut peste ei
frica şi groaza;
au încremenit ca piatra
până când a trecut poporul tău, Doamne!
Până când a trecut poporul acesta
pe care l-ai dobândit.
17 Tu îi vei duce şi-i vei sădi
pe muntele moştenirii tale,
locul în care locuieşti,
pe care l-ai făcut tu, Doamne,
un sanctuar, Doamne,
pe care l-au întemeiat mâinile tale!
18 Domnul va domni în veci
şi pentru totdeauna”.
19 Căci caii lui Faraon, carele şi călăreţii lui au intrat în mare şi Domnul a făcut să se întoarcă peste ei apele mării; fiii lui Israel au mers pe uscat prin mijlocul mării.
20 Miriam, profetesa, sora lui Aaron, a luat în mână tamburina şi toate femeile au ieşit după ea cu tamburine şi dansuri.
21 Miriam intona în faţa lor:
„Cântaţi Domnului,
căci cu mărire s-a preamărit;
cal şi călăreţ, în mare i-a aruncat”.

22 Moise l-a luat pe Israel de la Marea Roşie şi au ieşit în pustiul Şur. Au mers trei zile prin pustiu şi n-au găsit apă.
23 Au ajuns la Mara şi n-au putut să bea apă din Mara, pentru că era amară. De aceea i s-a pus numele Mara.
24 Poporul a murmurat împotriva lui Moise, zicând: „Ce vom bea?”
25 [Moise] a strigat către Domnul şi Domnul i-a arătat un lemn. El l-a aruncat în apă şi apa s-a făcut dulce.
Acolo i-a dat o rânduială şi o judecată
şi acolo l-a pus la încercare.

26 El a zis: „Dacă într-adevăr vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău şi vei face ceea ce este drept înaintea lui, dacă îţi vei pleca urechea la poruncile lui şi vei ţine toate rânduielile lui, nu voi aduce asupra ta niciuna din bolile pe care le-am adus asupra Egiptului; căci eu sunt Domnul care te vindecă”.

27 Au ajuns la Elim, unde erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de palmieri. Şi-au aşezat tabăra acolo, lângă ape.