1 Au plecat din Elim şi toată adunarea fiilor lui Israel a ajuns în pustiul Sin, care este între Elim şi Sinai, în ziua a cincisprezecea a lunii a doua de la ieşirea lor din ţara Egiptului.
2 Toată adunarea fiilor lui Israel a murmurat împotriva lui Moise şi a lui Aaron în pustiu.
3 Fiii lui Israel le-au zis: „De-am fi murit de mâna Domnului în ţara Egiptului, când şedeam lângă oalele cu carne, când mâncam pâine pe săturate! Dar voi ne-aţi scos în pustiul acesta ca să moară de foame toată această adunare”.

4 Domnul i-a zis lui Moise: „Iată, eu voi face să plouă pentru voi pâine din ceruri. Poporul să iasă şi să adune în fiecare zi porţia pentru o zi; ca să-l pun la încercare, dacă umblă sau nu după legea mea.
5 În ziua a şasea, când vor pregăti ce au adunat, va fi de două ori mai mult decât ce vor aduna pentru fiecare zi”.

6 Moise şi Aaron au zis către toţi fiii lui Israel: „În seara aceasta veţi cunoaşte că Domnul v-a scos din ţara Egiptului.
7 Dimineaţă veţi vedea gloria Domnului, pentru că a auzit murmurările voastre împotriva Domnului. Iar noi, ce suntem că murmuraţi împotriva noastră?”.
8 Moise a mai zis: „Domnul vă va da în seara aceasta carne să mâncaţi şi dimineaţă pâine să vă săturaţi, pentru că Domnul a auzit murmurările voastre cu care murmuraţi împotriva lui; căci ce suntem noi? Murmurările voastre nu sunt împotriva noastră, ci împotriva Domnului”.

9 Moise i-a zis lui Aaron: „Spune întregii adunări a fiilor lui Israel: «Apropiaţi-vă înaintea Domnului, căci a auzit murmurările voastre!»”.
10 Pe când vorbea Aaron întregii adunări a fiilor lui Israel, şi-au întors privirea spre pustiu, şi, iată, gloria Domnului s-a arătat în nor.
11 Domnul i-a spus lui Moise:
12 „Am auzit murmurările fiilor lui Israel. Spune-le: «Veţi mânca diseară carne şi dimineaţă vă veţi sătura cu pâine; veţi cunoaşte că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru»”.
13 Seara au venit prepeliţe şi au acoperit tabăra, iar dimineaţă era un strat de rouă în jurul taberei.
14 Stratul de rouă s-a ridicat şi, iată, pe suprafaţa pustiului era ceva mărunt, ca o crustă, ceva mărunt ca bruma pe pământ.
15 Fiii lui Israel au văzut şi au zis unul către altul: „Ce este aceasta?”, căci nu ştiau ce era. Moise le-a zis: „Aceasta este pâinea pe care v-o dă Domnul ca s-o mâncaţi.
16 Iată ce a poruncit Domnul: «Fiecare din voi să adune cât îi trebuie să mănânce, un omer pentru fiecare, după numărul persoanelor; fiecare să ia pentru cei din cortul lui»”.

17 Fiii lui Israel au făcut aşa şi au adunat unul mai mult, altul mai puţin.
18 Şi măsurau cu omerul; cel care adunase mai mult nu avea nimic de prisos, iar cel care adunase mai puţin, nu ducea lipsă. Fiecare aduna cât îi trebuia să mănânce.

19 Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea până dimineaţă!”.
20 Dar n-au ascultat de Moise şi unii au lăsat din ea până dimineaţă; însă a făcut viermi şi s-a stricat. Moise s-a mâniat pe ei.
21 Adunau în fiecare dimineaţă, fiecare după cât îi trebuia pentru hrană; când soarele începea să dogorească, se topea.

22 În ziua a şasea au adunat de două ori mai multă hrană, câte doi omeri de fiecare. Toţi capii adunării au venit şi i-au spus lui Moise.
23 El le-a zis: „Iată ce a zis Domnul: «Mâine este zi de odihnă, un sabat sfânt pentru Domnul; coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi de fiert şi strângeţi tot ceea ce rămâne ca să fie păstrat până dimineaţă!»”.
24 Au păstrat-o până dimineaţă, după cum poruncise Moise; nu s-a stricat, nici nu s-au aflat viermi în ea.
25 Moise a zis: „Mâncaţi-o astăzi pentru că astăzi este sabatul Domnului; astăzi nu o veţi găsi pe câmp.
26 Şase zile s-o adunaţi, dar ziua a şaptea este sabat şi nu se va găsi”.
27 În ziua a şaptea unii din popor au ieşit să adune şi n-au găsit.
28 Domnul i-a zis lui Moise: „Până când n-o să vreţi să păziţi poruncile şi legile mele?
29 Vedeţi că Domnul v-a dat sabatul; de aceea el vă dă în ziua a şasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămână la locul lui şi nimeni să nu iasă de la locul lui în ziua a şaptea!”.
30 Poporul s-a odihnit în ziua a şaptea.
31 Casa lui Israel i-a pus numele „mană”. Era ca sămânţa de coriandru, albă, şi gustul ei era ca de turtă cu miere.

32 Moise a zis: „Iată ce a poruncit Domnul: «Umpleţi un omer din ea ca să fie păstrat pentru urmaşii voştri, ca să vadă pâinea pe care v-am dat-o s-o mâncaţi în pustiu când v-am scos din ţara Egiptului»”.
33 Moise i-a zis lui Aaron: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană şi aşază-l înaintea Domnului, ca să se păstreze pentru urmaşii voştri!”.
34 După cum îi poruncise Domnul lui Moise, Aaron a pus-o înaintea [arcei] mărturiei spre păstrare.

35 Fiii lui Israel au mâncat mană patruzeci de ani până au intrat în ţara locuită; au mâncat mană până când au ajuns la hotarul ţării Canaanului.
36 Omerul este a zecea parte dintr-o efă.