1 Moise a răspuns şi a zis: „Dar dacă nu mă vor crede şi nu vor asculta de glasul meu, ci vor zice: «Nu ţi s-a arătat Domnul!»?”.
2 Domnul i-a zis: „Ce ai în mână?”. El a răspuns: „Un toiag”.
3 Domnul i-a zis: „Aruncă-l la pământ”. El l-a aruncat la pământ şi [toiagul] a devenit şarpe, iar Moise a fugit de el.
4 Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna şi apucă-l de coadă”. El şi-a întins mâna şi l-a apucat şi [şarpele] s-a făcut toiag în mâna lui.
5 „Ca să creadă că ţi s-a arătat Domnul Dumnezeul părinţilor lor, Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob”.

6 Domnul i-a mai zis: „Bagă-ţi mâna în sân!”. El şi-a băgat mâna în sân, apoi a scos-o şi, iată, mâna lui era albă ca zăpada de lepră.
7 Şi i-a zis: „Bagă-ţi din nou mâna în sân”. El şi-a băgat din nou mâna în sân, apoi a scos-o din sân şi, iată, [mâna] s-a făcut cum era trupul lui.
8 „Dacă nu te vor crede şi nu vor asculta de glasul primului semn, vor crede glasul celui de-al doilea semn.
9 Dacă nu vor crede nici după aceste două semne şi nu vor asculta de glasul tău, să iei apă din Fluviu şi s-o verşi pe pământ uscat; şi apa pe care o vei lua din Fluviu se va preface în sânge pe pământul uscat”

10 Moise i-a zis Domnului: „Te rog, Doamne, eu nu sunt om îndemânatic la vorbă; asta nu de ieri, de-alaltăieri şi nici măcar de când vorbeşti tu cu servitorul tău; căci gura şi limba îmi sunt anevoioase”.
11 Domnul i-a zis: „Cine i-a dat omului gură? Şi cine-l face mut sau surd, văzător sau orb? Oare nu eu, Domnul?
12 Acum, du-te! Eu voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce să spui”.
13 Moise a zis: „Te rog, Doamne, trimite, aşadar, [mesajul tău] prin mâna celui pe care îl vei trimite”.
14 Atunci Domnul s-a mâniat pe Moise şi i-a zis: „Nu-l ai tu oare pe Aaron, fratele tău, levitul? Ştiu că el vorbeşte bine. El va vorbi [în locul tău]. Iată, el va ieşi în întâmpinarea ta; când te va vedea, se va bucura în inima lui.
15 Tu îi vei vorbi şi vei pune cuvintele în gura lui; eu voi fi cu gura ta şi cu gura lui şi vă voi învăţa ce trebuie să faceţi.
16 El va vorbi poporului în locul tău; el va fi gura ta şi tu vei fi pentru el ca Dumnezeu.
17 Ia în mână toiagul acesta cu care vei face semnele”.

18 Moise a plecat, s-a întors la Ietro, socrul său, şi i-a zis: „Lasă-mă, te rog, să plec şi să mă întorc la fraţii mei care sunt în Egipt să văd dacă mai trăiesc”. Ietro i-a zis lui Moise: „Mergi în pace!”.

19 Domnul i-a zis lui Moise în Madian: „Mergi, întoarce-te în Egipt, căci au murit toţi cei care căutau să-ţi ia viaţa”.
20 Moise şi-a luat soţia şi fiii, i-a pus pe un măgar şi s-a întors în ţara Egiptului. Moise a luat în mână toiagul lui Dumnezeu.
21 Domnul i-a zis lui Moise: „Când vei merge şi te vei întoarce în Egipt, vezi ca toate minunile pe care le-am pus în mâna ta să le faci înaintea lui Faraon. Eu însă voi împietri inima lui şi nu va lăsa poporul să plece.
22 Tu îi vei zice lui Faraon: «Aşa vorbeşte Domnul: ‹Israel este fiul meu, întâiul meu născut.
23 Şi îţi spun: ‘Lasă-l pe fiul meu să plece ca să mă slujească; iar dacă nu vrei să-l laşi să plece, eu îl voi ucide pe fiul tău, pe întâiul tău născut’› »”.

24 Şi, fiind pe cale, la un loc de popas, l-a întâmpinat Domnul şi căuta să-l omoare.
25 Sefora a luat o piatră de cremene, a tăiat prepuţul fiului ei şi a atins picioarele lui şi a zis: „Tu eşti un soţ de sânge pentru mine”.
26 Şi el l-a lăsat. Atunci, ea a zis: „soţ de sânge” din pricina tăierii împrejur.

27 Domnul i-a zis lui Aaron: „Mergi în întâmpinarea lui Moise în pustiu”. El a plecat şi l-a întâlnit la muntele lui Dumnezeu şi l-a sărutat.
28 Moise i-a făcut cunoscute lui Aaron toate cuvintele Domnului, care-l trimisese, şi toate semnele pe care îi poruncise [să le facă].
29 Moise şi Aaron s-au dus şi i-au adunat pe toţi bătrânii fiilor lui Israel.
30 Aaron le-a spus toate cuvintele pe care Domnul i le spusese lui Moise şi a făcut semnele înaintea poporului.
31 Poporul a crezut. Când au înţeles că Domnul i-a vizitat pe fiii lui Israel şi că a văzut necazul lor, s-au plecat şi s-au prosternat cu faţa la pământ.