1 Moise şi Aaron s-au dus apoi şi i-au zis lui Faraon: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: «Lasă poporul meu să plece ca să celebreze o sărbătoare în cinstea mea în pustiu»”.
2 Faraon a zis: „Cine este Domnul, ca să ascult de glasul lui şi să-l las pe Israel să plece? Nu-l cunosc pe Domnul şi nici nu-l voi lăsa pe Israel să plece”.
3 Ei au zis: „Dumnezeul evreilor ne-a ieşit în întâmpinare. Lasă-ne deci să mergem cale de trei zile în pustiu ca să aducem jertfă Domnului Dumnezeului nostru, ca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie”.
4 Şi regele Egiptului le-a zis: „Moise şi Aaron, de ce abateţi poporul de la munca lui? Plecaţi la muncile voastre”.
5 Faraon a zis: „Iată că poporul este acum numeros în ţară şi voi îl întrerupeţi de la munca lui?”.

6 Chiar în acea zi Faraon le-a poruncit supraveghetorilor poporului şi scribilor lor:
7 „Să nu mai daţi poporului paie pentru facerea cărămizilor ca ieri şi alaltăieri; ci să se ducă ei şi să-şi adune paie.
8 Iar numărul de cărămizi pe care-l făceau mai înainte să-i puneţi să-l facă fără a scădea ceva din ele; căci sunt leneşi, de aceea strigă: «Să mergem şi să aducem jertfă Dumnezeului nostru!».
9 Să se îngreuneze munca acestor oameni ca să aibă de lucru şi să nu mai dea atenţie la vorbe înşelătoare”.

10 Supraveghetorii poporului şi scribii au ieşit şi au spus poporului: „Aşa vorbeşte Faraon: «Nu vă mai dau paie;
11 Duceţi-vă voi înşivă şi luaţi paie de unde veţi găsi; căci nu vi se va scădea nimic din lucrul vostru»”.
12 Poporul s-a răspândit în toată ţara Egiptului ca să strângă mirişte în loc de paie.
13 Supraveghetorii îi zoreau, zicând: „Terminaţi lucrul vostru zi de zi, ca atunci când erau paie!”.
14 Iar scribii fiilor lui Israel, pe care îi puseseră peste ei supraveghetorii lui Faraon, au fost bătuţi, zicânduli-se: „De ce nu aţi făcut nici ieri, nici astăzi numărul stabilit de cărămizi ca mai înainte?”.

15 Scribii fiilor lui Israel s-au dus la Faraon şi s-au plâns, zicând: „De ce te porţi aşa cu servitorii tăi?
16 Nu li se mai dau paie servitorilor tăi şi ni se spune: «Faceţi cărămizi!» Iată, servitorii tăi au fost şi bătuţi – şi vina cade tot asupra poporului tău” – şi poporul tău este [considerat] vinovat!”.
17 El a zis: „Leneşi sunteţi voi, leneşi! De aceea ziceţi: «Să mergem şi să aducem jertfă Domnului!».
18 Acum, mergeţi şi lucraţi; paie nu vi se vor da, dar numărul poruncit de cărămizi să-l faceţi!”.

19 Scribii fiilor lui Israel s-au văzut într-o situaţie grea când li s-a spus: „Nu veţi scădea numărul de cărămizi stabilit pentru fiecare zi”.
20 Când au ieşit de la Faraon, i-au întâlnit pe Moise şi pe Aaron care veneau să-i întâmpine.
21 Şi le-au zis: „Să vă vadă Domnul şi să judece pentru că ne-aţi stricat reputaţia înaintea lui Faraon şi a slujitorilor lui, dându-le sabia în mână ca să ne ucidă”.
22 Moise s-a întors spre Domnul şi a zis: „Doamne, de ce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? De ce m-ai mai trimis?
23 De când m-am dus la Faraon ca să-i vorbesc în numele tău, el face şi mai rău poporului acestuia iar tu n-ai eliberat nicidecum poporul tău”.