1 Domnul i-a zis lui Moise: „Spune-i lui Aaron: «Întinde-ţi mâna cu toiagul peste râuri, peste canale şi peste bălţi şi fă să se urce broaştele peste ţara Egiptului!»”.
2 Aaron şi-a întins mâna peste apele Egiptului şi s-au urcat broaştele şi au acoperit ţara Egiptului.
3 Dar şi magii au făcut la fel prin vrăjitoriile lor: au făcut să se urce broaşte peste ţara Egiptului.

4 Faraon i-a chemat pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „Rugaţi-vă Domnului ca să îndepărteze broaştele de la mine şi de la poporul meu; iar eu voi lăsa poporul să plece ca să aducă jertfă Domnului”.
5 Moise i-a zis lui Faraon: „Hotărăşte, când să mă rog pentru tine, pentru slujitorii tăi şi pentru poporul tău, ca să îndepărteze broaştele de la tine şi din casele tale şi să rămână numai în Fluviu”.
6 El i-a zis: „Mâine”. [Moise] a zis: „Fie după cuvântul tău, ca să ştii că nu este nimeni ca Domnul Dumnezeul nostru.
7 Broaştele se vor îndepărta de la tine şi din casele tale, de la slujitorii tăi şi de la poporul tău; numai în Fluviu vor mai rămâne”.
8 Moise şi Aaron au ieşit de la Faraon. Moise a strigat către Domnul cu privire la broaştele pe care le adusese asupra lui Faraon.
9 Domnul a făcut după cuvântul lui Moise; au murit broaştele de prin case, de prin curţi şi de pe ogoare.
10 Şi le-au adunat grămezi-grămezi şi ţara s-a umplut de miros urât.
11 Faraon a văzut că i s-a dat răgaz şi şi-a împietrit inima şi n-a ascultat de ei, după cum spusese Domnul.

12 Domnul i-a zis lui Moise: „Spune-i lui Aaron: «Întinde-ţi toiagul şi loveşte ţărâna pământului şi se va preface în tânţari în toată ţara Egiptului!»”.
13 Aşa au făcut. Aaron şi-a întins mâna cu toiagul lui şi a lovit ţărâna pământului şi s-au ivit ţânţari pe oameni şi pe animale. Toată ţărâna pământului s-a făcut ţânţari în toată ţara Egiptului.
14 Dar şi magii au încercat să facă la fel prin vrăjitoriile lor şi să aducă ţânţari, dar n-au putut. Şi au fost ţânţari pe oameni şi pe animale.
15 Magii i-au zis lui Faraon: „Acesta este degetul lui Dumnezeu!”. Dar s-a împietrit inima lui Faraon şi n-a ascultat de ei, după cum spusese Domnul.

16 Domnul i-a zis lui Moise: „Scoală-te dis-de-dimineaţă şi stai înaintea lui Faraon! Şi, iată, când va ieşi la apă să-i spui: «Aşa vorbeşte Domnul: ‹Lasă poporul meu să plece ca să-mi slujească!.
17 Pentru că, dacă nu vei lăsa poporul meu să plece, iată, eu voi trimite tăuni împotriva ta, împotriva slujitorilor tăi, împotriva poporului tău şi împotriva caselor tale. Şi se vor umple de tăuni casele egiptenilor şi pământul pe care locuiesc.
18 Şi în ziua aceea voi deosebi ţinutul Goşen, unde locuieşte poporul meu: acolo nu vor fi tăuni, pentru ca să cunoşti că eu, Domnul, sunt în mijlocul ţării.
19 Voi face o deosebire între poporul meu şi poporul tău. Semnul acesta va fi mâine› »”.
20 Domnul a făcut aşa. Au venit o mulţime de tăuni în casa lui Faraon şi în casa slujitorilor lui şi în toată ţara Egiptului. Şi ţara a fost distrusă de tăuni.

21 Faraon i-a chemat pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „Mergeţi şi aduceţi jertfă Dumnezeului vostru [aici] în ţară”.
22 Moise a răspuns: „Nu este potrivit să facem aşa, căci am aduce Domnului Dumnezeului nostru jertfe care sunt un lucru abominabil pentru egipteni. Şi dacă vom aduce, sub ochii lor, jertfe care sunt un lucru abominabil pentru egipteni, nu ne vor ucide ei oare cu pietre?
23 Vom merge cale de trei zile în pustiu şi acolo vom aduce jertfe Domnului Dumnezeului nostru, după cum ne va spune”.
24 Faraon a zis: „Eu vă voi lăsa să plecaţi ca să aduceţi jertfe Domnului, Dumnezeului vostru în pustiu; numai să nu vă îndepărtaţi prea mult mergând. Rugaţi-vă pentru mine”.
25 Moise a zis: „Iată, eu voi ieşi de la tine şi mă voi ruga Domnului. Şi mâine el va îndepărta tăunii de la Faraon, de la slujitorii lui şi de la poporul lui. Numai să nu ne mai înşele Faraon, nelăsând poporul să plece ca să aducă jertfă Domnului”.
26 Moise a ieşit de la Faraon şi s-a rugat Domnului.
27 Domnul a făcut după cuvântul lui Moise şi a îndepărtat tăunii de la Faraon, de la slujitorii lui şi de la poporul lui. Nu a mai rămas niciunul.
28 Dar Faraon şi-a împietrit inima şi de data aceasta şi n-a lăsat poporul să plece.