13
Abram s-a suit din Egipt spre Negheb, el, soţia sa şi tot ce avea, împreună cu Lot.
Abram era foarte bogat în turme, argint şi aur.
A mers din loc în loc, din Negheb până la Betel, până la locul unde fusese cortul lui la început, între Betel şi Ai,
în locul unde făcuse altarul mai înainte. Şi acolo Abram a chemat numele Domnului.
Dar şi Lot, care călătorea cu Abram, avea oi, vite şi corturi.
Ţinutul acela nu era suficient ca să locuiască împreună, pentru că averile lor erau mari şi nu puteau să locuiască împreună.
Şi a fost ceartă între păstorii turmei lui Abram şi cei ai turmei lui Lot. Canaaneenii şi ferezeii locuiau pe atunci în ţară.
Abram i-a spus lui Lot: „Să nu fie ceartă între mine şi tine, între păstorii mei şi păstorii tăi, căci noi suntem fraţi!
Nu este, oare, toată ţara înaintea ta? Desparte-te, te rog, de mine! Dacă tu o iei la stânga, eu o iau la dreapta; dacă tu o iei la dreapta, eu o iau la stânga!”
10 Lot şi-a ridicat ochii şi a văzut că toată zona Iordanului era bine udată, căci înainte ca Domnul să fi nimicit Sodoma şi Gomora, ea era ca grădina Domnului, ca ţara Egiptului, până spre ţinutul Ţoar.
11 Lot şi-a ales toată zona Iordanului şi a plecat Lot spre răsărit şi s-au despărţit unul de altul.
12 Abram a locuit în ţara Canaanului, iar Lot a locuit în cetăţile din vale şi şi-a aşezat corturile până la Sodoma.
13 Oamenii din Sodoma erau foarte răi şi păcătoşi în faţa Domnului.
14 Domnul i-a spus lui Abraham după ce Lot s-a despărţit de el: „Ridică-ţi ochii şi priveşte, din locul în care eşti acum, spre miazănoapte şi spre miazăzi, spre răsărit şi spre apus!
15 Căci toată ţara pe care o vezi ţi-o voi da ţie şi urmaşilor tăi pentru totdeauna.
16 Voi face urmaşii tăi ca pulberea pământului. Dacă va putea cineva să numere pulberea pământului, va putea să-i numere şi pe urmaşii tăi.
17 Ridică-te, străbate ţara în lung şi în lat, căci ţie ţi-o voi da!”.
18 Abraham şi-a ridicat corturile, a plecat şi s-a stabilit la terebinţii din Mambre, care sunt lângă Hebron. Şi a zidit acolo un altar Domnului.