1 Când Abram avea nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i-a apărut lui Abram şi i-a zis Dumnezeul cel atotputernic:
„Umblă în prezenţa mea
şi fii fără prihană!”.
2 Voi stabili legământul meu între mine şi tine
şi te voi înmulţi foarte mult”.
3 Avram a căzut cu faţa la pământ şi Dumnezeu i-a vorbit:
4 „Iată, eu [închei] alianţa mea cu tine:
vei fi tatăl unei mulţimi de popoare.
5 Nu te vei mai numi, de acum încolo, Abram,
ci numele tău va fi Abraham,
fiindcă te-am făcut tată al unei mulţimi de popoare.

6 Te voi face rodnic nespus de mult; din tine voi face neamuri şi regi vor ieşi din tine.
7 Voi pune legământul meu între mine şi tine şi sămânţa ta după tine, din neam în neam: un legământ veşnic. Eu voi fi Dumnezeu pentru tine şi pentru descendenţa ta care vine după tine.
8 Îţi voi da ţie şi descendenţei tale după tine o ţară în care să locuieşti, toată ţara Canaanului, ca stăpânire veşnică. Eu voi fi pentru ei Dumnezeu”.

9 Dumnezeu i-a zis lui Abraham: „Tu să păzeşti legământul meu, tu şi urmaşii tăi după tine, din neam în neam!
10 Acesta este legământul pe care să-l păziţi, cel dintre mine şi voi şi urmaşii tăi după tine: să fie tăiaţi împrejur toţi cei dintre voi de parte bărbătească!”.
11 Să vă tăiaţi împrejur carnea prepuţului vostru! [Acesta] să fie semnul legământului
12 La opt zile, orice copil de parte bărbătească dintre voi să fie tăiat împrejur, neam din neamul vostru, fie că este născut în casă, fie că este cumpărat cu bani de la orice străin care nu este din seminţia ta.
13 Va trebui tăiat împrejur atât cel născut în casa ta, cât şi cel cumpărat cu banii tăi. Astfel alianţa mea în carnea voastră va fi o alianţă veşnică.
14 Un necircumcis, unul de parte bărbătească ce nu a fost tăiat împrejur în carnea prepuţului lui, sufletul acela să fie nimicit din neamul său: a călcat legământul meu”.

15 Dumnezeu i-a vorbit lui Abraham: „Pe Sarai, soţia ta, nu o vei mai numi cu numele Sarai, pentru că numele ei va fi Sara.
16 Eu o voi binecuvânta şi îţi voi da un fiu din ea, o voi binecuvânta şi din ea voi face neamuri şi regi de popoare vor ieşi din ea”.
17 Abraham a căzut cu faţa la pământ şi a râs, căci îşi zicea în inima lui: „Unui om de o sută de ani i se pot, oare, naşte copii şi Sara la nouăzeci de ani mai poate naşte?”.
18 Abraham i-a spus lui Dumnezeu: „O, de ar trăi Ismael înaintea ta!”.
19 Dar Dumnezeu a zis: „Nu, Sara, soţia ta, îţi va naşte un fiu şi tu îi vei da numele de Isaac. Eu voi stabili alianţa mea cu el, o alianţă veşnică pentru urmaşii săi de după el.
20 Şi cu privire la Ismael te-am ascultat. Iată, îl binecuvântez; îl voi face rodnic şi îl voi înmulţi foarte mult; el va da naştere la doisprezece principi şi voi face din el un popor mare.
21 Dar alianţa mea o voi încheia cu Isaac, pe care Sara ţi-l va naşte la anul pe vremea aceasta!”.
22 Când a terminat de vorbit cu el, Dumnezeu s-a înălţat de la Abraham.

23 Abraham l-a luat pe Ismael, fiul său, pe toţi cei ce se născuseră în casa lui şi pe toţi cei cumpăraţi cu banii lui, pe toţi cei de parte bărbătească dintre oamenii din casa lui Abraham şi a tăiat împrejur carnea prepuţului lor chiar în ziua aceea, aşa cum îi spusese Dumnezeu.
24 Abraham era de nouăzeci şi nouă de ani când a fost tăiat împrejur în carnea prepuţului său.
25 Ismael, fiul său, era de treisprezece ani când a fost tăiat împrejur în carnea prepuţului său.
26 În aceeaşi zi au fost tăiaţi împrejur Abraham şi Ismael, fiul său.
27 Şi toţi bărbaţii din casa lui, cei născuţi în casă sau cumpăraţi cu bani de la străini au fost tăiaţi împrejur împreună cu el.