1 Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara; Lot şedea la poarta Sodomei. Când i-a văzut, Lot s-a ridicat ca să-i întâmpine şi s-a plecat cu faţa până la pământ.
2 Le-a zis: „Domnii mei, abateţi-vă, vă rog, pe la casa slujitorului vostru; rămâneţi peste noapte, spălaţi-vă picioarele; mâine vă veţi scula de dimineaţă şi veţi merge în drumul vostru”. Ei au răspuns: „Nu, ci vom petrece noaptea în piaţă”.
3 El a stăruit mult pe lângă ei până au venit, iar ei s-au abătut pe la el şi au intrat în casa lui. Le-a pregătit o cină, a copt azime şi ei au mâncat.

4 Dar mai înainte ca ei să se fi culcat, oamenii din cetate, bărbaţii din Sodoma, de la tânăr la bătrân, tot poporul din toate colţurile, au înconjurat casa.
5 L-au chemat pe Lot şi i-au zis: „Unde sunt bărbaţii care au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate-i afară la noi, ca să-i cunoaştem”.

6 Atunci Lot a ieşit la ei la intrare şi a încuiat uşa după el
7 şi le-a zis: „Fraţilor, vă rog, nu faceţi rău!
8 Iată că am două fiice care nu au cunoscut bărbat; le voi aduce la voi şi le veţi face ce vă va place. Numai nu faceţi nimic acestor bărbaţi, fiindcă au venit sub umbra acoperişului meu”.
9 Ei au strigat: „Pleacă!”. Şi au zis: „Omul acesta a venit să locuiască aici ca un străin şi acum vrea să facă pe judecătorul. O să-ţi facem mai rău decât lor”. Şi, împingându-l pe Lot cu forţă, s-au apropiat să spargă uşa.
10 Dar bărbaţii aceia au întins mâna, l-au tras pe Lot înăuntru la ei în casă şi au încuiat uşa.
11 Iar pe oamenii care erau la uşa casei i-au lovit cu orbire, de la cel mai mic până la cel mai mare, aşa că degeaba se trudeau să găsească uşa.

12 Bărbaţii aceia i-au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Ginerii, fiii tăi şi fiicele tale şi tot ce ai în cetate: scoate-i din locul acesta!
13 Căci noi vom nimici locul acesta, pentru că a ajuns mare strigătul lor înaintea Domnului. Şi Domnul ne-a trimis ca să-l nimicim”.
14 Lot a ieşit şi a vorbit cu ginerii săi, care urmau să le ia pe fetele lui, şi le-a zis: „Sculaţi-vă, ieşiţi din locul acesta, căci Domnul va nimici cetatea!”. Dar ginerilor li s-a părut că el glumeşte.

15 Iar la revărsatul zorilor îngerii l-au grăbit pe Lot, zicând: „Scoală-te! Ia-ţi femeia şi pe cele două fiice ale tale, care se află aici, ca să nu pieri din cauza fărădelegii cetăţii!”.
16 Deoarece ezita, bărbaţii i-au apucat de mână pe el, pe soţia lui şi pe cele două fiice, Domnul având milă de el, i-au scos şi i-au pus în siguranţă în afara cetăţii.

17 În timp ce-i scoteau afară, el le-a zis: „Fugi, dacă vrei să scapi cu viaţă! Nu privi în urma ta şi nu te opri nicăieri în câmpie! Fugi spre munte ca să nu pieri!”.
18 Lot le-a zis: „Nu, Doamne, te rog!
19 Iată, slujitorul tău a aflat har în ochii tăi şi tu mi-ai arătat o mare bunăvoinţă lăsându-mi viaţa, dar eu nu pot să fug în munţi, căci nenorocirea mă va ajunge din urmă şi voi muri.
20 Iată cetatea aceasta aproape; pot fugi acolo; este foarte mică, voi scăpa acolo. Nu-i aşa că e mică? Şi mi-aş putea salva viaţa!”.
21 El i-a răspuns: „Iată că îţi fac şi această favoare de a nu distruge cetatea despre care ai vorbit.
22 Repede, fugi într-acolo, căci eu nu pot face nimic înainte ca tu să fi ajuns acolo!”. De aceea cetăţii i s-a dat numele de Ţoar.

23 Soarele se ridica deasupra pământului când Lot intra în Ţoar.
24 Domnul a făcut să plouă asupra Sodomei şi Gomorei sulf şi foc de la Domnul din ceruri.
25 Dumnezeu a distrus aceste cetăţi şi toată regiunea împreună cu toţi locuitorii cetăţilor şi cu tot ce creştea pe pământ.
26 Soţia lui [Lot] s-a uitat înapoi şi a devenit stâlp de sare.

27 Abraham a plecat dis-de-dimineaţă spre locul în care stătuse înaintea Domnului,
28 a privit spre Sodoma şi Gomora şi spre toată câmpia Iordanului şi a văzut un fum gros care se ridica de la pământ ca fumul dintr-un cuptor.

29 Când Dumnezeu a distrus cetăţile din acel ţinut, şi-a amintit de Abraham şi l-a salvat pe Lot de nenorocirea care a distrus cetăţile în care locuise Lot.

30 Lot a plecat din Ţoar şi a locuit pe munte cu cele două fiice ale lui, căci s-a temut să locuiască în Ţoar. A locuit într-o peşteră cu cele două fiice ale lui.

31 Cea mai mare a zis către cea mai mică: „Tatăl nostru este bătrân şi nu mai este nici un bărbat în ţinutul acesta ca să intre la noi, aşa cum se obişnuieşte pe tot pământul.
32 Hai să-i dăm tatălui nostru să bea vin şi să ne culcăm cu el ca să ne păstrăm vie descendenţa din tatăl nostru!”.
33 I-au dat tatălui lor de băut vin în noaptea aceea; şi cea mai mare a intrat şi s-a culcat cu tatăl ei. El, însă, n-a ştiut nici când ea s-a culcat, nici când s-a sculat.
34 A doua zi, cea mai mare a zis către cea mai mică: „Iată, eu m-am culcat în noaptea trecută cu tatăl meu; hai să-i dăm să bea vin şi în noaptea aceasta şi intră şi culcă-te şi tu cu el, ca să ne păstrăm vie descendenţa din tatăl nostru!”.
35 I-au dat tatălui lor de băut vin şi în noaptea aceea; apoi cea mai tânără a intrat şi s-a culcat cu el. El, însă, n-a ştiut nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat.
36 Cele două fete ale lui Lot au rămas astfel însărcinate de la tatăl lor.
37 Cea mai mare a născut un fiu şi i-a pus numele Moab; el este tatăl moabiţilor până în ziua de azi.
38 Şi cea mai mică a născut şi ea un fiu şi i-a pus numele Ben-Ammi; el este tatăl amoniţilor până în ziua de azi.