1 Domnul a vizitat-o pe Sara, după cum spusese, şi a făcut Domnul pentru Sara după cum făgăduise.
2 Sara a zămislit şi i-a născut lui Abraham un fiu la bătrâneţea lui, la timpul hotărât aşa cum îi spusese Dumnezeu.
3 Abraham i-a pus fiului său, pe care i l-a născut Sara, numele Isaac.
4 Abraham l-a tăiat împrejur pe fiul său Isaac când avea opt zile, cum îi poruncise Dumnezeu.
5 Abraham era în vârstă de o sută de ani când i s-a născut fiul său Isaac.
6 Sara a zis: „Dumnezeu m-a făcut de râs; oricine va auzi, va râde de mine”.
7 Şi a adăugat:
„Cine s-ar fi gândit să-i spună lui Abraham
că Sara va alăpta copii?
Şi totuşi i-am născut un fiu la bătrâneţea lui!”.

8 Copilul a crescut şi a fost înţărcat. Abraham a făcut un mare ospăţ în ziua în care Isaac a fost înţărcat.
9 Sara l-a văzut râzând pe fiul pe care Agar egipteanca i-l născuse lui Abraham
10 şi i-a zis lui Abraham: „Alung-o pe această sclavă şi pe fiul ei, căci fiul acestei sclave nu va avea moştenire cu fiul meu Isaac!”.
11 Acest cuvânt i-a căzut foarte greu lui Abraham, căci era vorba de fiul său.
12 Dumnezeu i-a zis lui Abraham: „Nu te amărî din cauza copilului şi a sclavei tale. În tot ceea ce îţi spune Sara, ascultă de glasul ei, pentru că numai cei din Isaac se vor chema urmaşii tăi.
13 Dar eu voi face un popor şi din fiul sclavei, căci şi el este urmaşul tău”.
14 Dimineaţa, Abraham s-a sculat, a luat pâine şi un burduf cu apă, i le-a dat lui Agar, le-a pus pe umerii ei, de asemenea, şi copilul şi i-a dat drumul.

Ea a plecat şi a rătăcit în pustiul Beer-Şeba.
15 Când s-a terminat apa din burduf, a aşezat copilul sub un tufiş,
16 a mers şi s-a aşezat în faţa lui, depărtându-se ca la o bătaie de arc. Căci îşi spunea: „Să nu văd moartea copilului”. S-a aşezat în faţă, şi-a ridicat glasul şi a început să plângă.
17 Dumnezeu a auzit glasul copilului şi îngerul lui Dumnezeu a strigat-o din cer pe Agar şi i-a zis: „Ce ai tu, Agar? Nu te teme, pentru că Dumnezeu a auzit glasul copilului în locul unde se află.
18 Scoală-te, ia copilul şi ţine-l cu mâna ta, căci eu voi face din el un popor mare!”.
19 Dumnezeu i-a deschis ochii şi ea a văzut un izvor de apă. Ea s-a dus, a umplut burduful cu apă şi i-a dat copilului să bea.

20 Dumnezeu era cu copilul, care a crescut mare, a locuit în pustiu şi a devenit arcaş.
21 El s-a stabilit în pustiul Paran, şi mama sa i-a luat o soţie din ţara Egiptului.

22 În acel timp, Abimelec şi Picol, căpetenia oştirii lui, i-au vorbit astfel lui Abraham: „Dumnezeu este cu tine în tot ce faci.
23 Jură-mi, acum, aici, pe Dumnezeu că nu mă vei înşela niciodată, nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe urmaşii mei; aşa cum ţi-am arătat bunăvoinţă, aşa să arăţi şi tu faţă de mine şi ţara în care locuieşti ca străin”.
24 Abraham a zis: „Jur!”.

25 Dar Abraham i-a cerut socoteală lui Abimelec pentru un izvor de apă pe care îl luaseră cu sila servitorii lui Abimelec.
26 Abimelec a răspuns: „Nu ştiu cine a făcut lucrul acesta; nici tu nu mi-ai spus şi nu am auzit până azi”.
27 Abraham a luat oi şi vite şi le-a dat lui Abimelec şi au încheiat amândoi un legământ.
28 Abraham a pus de o parte şapte mieluşele din turmă.
29 Abimelec i-a zis lui Abraham: „Ce sunt aceste şapte mieluşele pe care le-ai pus deoparte?”.
30 El a răspuns: „Trebuie să iei din mâna mea şapte mieluşele ca să-mi fie mărturie că am săpat fântâna aceasta”.
31 De aceea i s-a dat locului aceluia numele Beer-Şeba; căci acolo au făcut amândoi un jurământ.

32 Astfel au făcut ei legământ la Beer-Şeba. S-au ridicat Abimelec împreună cu Picol, căpetenia oştirii sale, şi s-au întors în ţara filistenilor.
33 A plantat un tamarisc la Beer-Şeba şi a invocat acolo Numele Domnului Dumnezeului celui veşnic.
34 Abraham a locuit multe zile ca străin în ţara filistenilor.