1 Când Isaac era bătrân şi ochii îi slăbiseră încât nu mai putea să vadă, l-a chemat pe Esau, fiul său cel mai mare, şi i-a zis: „Fiul meu!”. El i-a răspuns: „Iată-mă!”.
2 Şi a zis: „Iată, am îmbătrânit şi nu ştiu ziua morţii mele.
3 Acum ia-ţi instrumentele, tolba ta şi arcul tău, ieşi la câmp şi vânează ceva pentru mine.
4 Pregăteşte-mi o mâncare cum îmi place mie şi adu-mi-o să mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu până nu mor!”.

5 Rebeca asculta când Isaac îi vorbea lui Esau, fiul său. Când Esau a plecat la câmp să vâneze ceva pentru tatăl său,
6 Rebeca i-a zis fiului ei, Iacob: „Iată, l-am auzit pe tatăl tău în timp ce îi vorbea lui Esau, fratele tău, zicând:
7 «Adu-mi vânat şi fă-mi o mâncare ca să mănânc; şi te voi binecuvânta în faţa Domnului, înainte de a muri».
8 Acum, fiule, ascultă glasul meu şi fă după cum îţi poruncesc.
9 Du-te la turmă şi adu-mi de acolo doi iezi frumoşi ca să fac din ei o mâncare pentru tatăl tău, aşa cum îi place;
10 tu o vei duce tatălui tău şi el va mânca, pentru ca să te binecuvânteze înainte de a muri”.

11 Iacob a zis Rebecăi, mama sa: „Iată, Esau, fratele meu, este un om păros, în timp ce eu nu am păr.
12 Nu cumva tatăl meu să mă pipăie şi voi fi în ochii lui ca unul care vrea să-l înşele şi voi face să vină asupra mea blestemul, nu binecuvântarea”.
13 Mama sa i-a zis: „Blestemul tău să cadă peste mine, fiule! Ascultă numai glasul meu, du-te şi adu-mi-i”.
14 El s-a dus, a luat [cei doi iezi] şi i-a adus mamei sale. Mama sa a făcut o mâncare cum îi plăcea tatălui său.

15 Rebeca a luat hainele cele mai frumoase ale lui Esau, fiul ei mai mare, pe care le avea la ea în casă şi l-a îmbrăcat pe Iacob, fiul ei mai mic.
16 Iar cu pieile iezilor i-a acoperit mâinile şi partea descoperită a gâtului,
17 apoi a pus mâncarea şi pâinea, pe care le pregătise, în mâna lui Iacob, fiul ei.

18 El a mers la tatăl său şi i-a spus: „Tată!”. El i-a răspuns: „Iată-mă! Cine eşti tu, fiul meu?”.
19 Iacob i-a răspuns tatălui: „Eu sunt Esau, întâiul tău născut. Am făcut ce mi-ai spus. Vino deci, aşază-te şi mănâncă din vânatul meu pentru ca să mă binecuvânteze sufletul tău!”.
20 Isaac i-a spus fiului său: „Cum ai găsit asta aşa repede, fiul meu?”. El i-a răspuns: „Domnul Dumnezeul tău mi l-a scos înainte”.
21 Atunci Isaac i-a zis lui Iacob: „Apropie-te, fiul meu, ca să te pot atinge [şi să ştiu] dacă tu eşti fiul meu Esau, ori nu”.

22 Iacob s-a apropiat de Isaac, tatăl său. El l-a atins şi i-a spus: „Glasul este glasul lui Iacob, dar mâinile sunt mâinile lui Esau!”.
23 Şi nu l-a recunoscut, căci mâinile sale erau păroase ca mâinile fratelui său Esau, şi l-a binecuvântat.
24 El l-a întrebat: „Tu eşti cu adevărat fiul meu Esau?” El i-a răspuns: „Eu sunt!”.
25 Şi i-a zis: „Adu-mi şi voi mânca din vânatul tău, fiul meu, pentru ca sufletul meu să te binecuvânteze!”. [Iacob] i-a adus şi el a mâncat; apoi i-a adus vin şi el a băut.
26 Atunci tatăl său Isaac i-a zis: „Apropie-te şi sărută-mă, fiul meu!”
27 El s-a apropiat şi l-a sărutat. A simţit mirosul hainelor lui şi l-a binecuvântat, zicând:
„Iată mirosul fiului meu
este ca mirosul unei câmpii
pe care a binecuvântat-o Domnul.
28 Dumnezeu să-ţi dea din roua cerului
şi din grăsimea pământului,
belşug de grâu şi de vin.
29 Popoarele să-ţi slujească,
naţiunile să se prosterne în faţa ta.
Fii stăpân peste fraţii tăi,
şi să se prosterne în faţa ta fiii mamei tale.
Blestemat să fie cel ce te va blestema
şi binecuvântat să fie cel care te va binecuvânta!”.

30 Îndată după ce Isaac l-a binecuvântat pe Iacob şi Iacob plecase de la tatăl său, Isaac, a venit Esau, fratele său, de la vânătoare.
31 A făcut şi el o mâncare şi i-a adus-o tatălui său. Şi i-a zis tatălui: „Să se ridice tatăl meu şi să mănânce din vânatul fiului tău, ca să mă binecuvânteze sufletul tău!”.
32 Isaac, tatăl său, l-a întrebat: „Cine eşti tu?”. Şi el a răspuns: „Sunt eu, fiul tău întâi născut, Esau”.
33 Isaac s-a cutremurat foarte mult şi a zis: „Atunci cine este cel care a prins vânatul şi mi l-a adus, iar eu am mâncat din toate înainte de a veni tu şi l-am binecuvântat? Şi binecuvântat va fi”.
34 Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos un strigăt mare, plin de amărăciune, şi i-a zis tatălui său: „Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!”.
35 El a zis: „Fratele tău a venit cu înşelăciune şi ţi-a luat binecuvântarea”.
36 Şi a zis: „Oare nu se numeşte Iacob? M-a înşelat de două ori: mi-a luat dreptul de întâi-născut şi, iată, acum mi-a luat şi binecuvântarea!”. Şi a zis: „N-ai păstrat şi pentru mine o binecuvântare?”.
37 Isaac a răspuns şi i-a zis lui Esau: „Iată, l-am făcut stăpân peste tine, iar pe toţi fraţii lui i-am făcut slujitorii lui, cu grâu şi vin l-am dăruit: pentru tine, ce pot să mai fac, fiul meu?”.
38 Esau a zis tatălui său: „N-ai decât această singură binecuvântare, tată? Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!”. Şi Esau şi-a ridicat glasul şi a plâns.
39 Tatăl său, Isaac, a răspuns şi i-a zis:
„Iată! Locuinţa ta va fi departe de grăsimea pământului
şi de roua cerului de sus.
40 Vei trăi din sabia ta
şi vei sluji fratelui tău;
dar când te vei răscula,
vei rupe jugul lui de pe gâtul tău!” .

41 Esau a început să-l urască pe Iacob din pricina binecuvântării cu care-l binecuvântase tatăl său. Esau zicea în inima sa: „Se apropie zilele de doliu pentru tatăl meu; apoi am să-l ucid pe Iacob, fratele meu”.
42 I-au spus Rebecăi cuvintele lui Esau, fiul ei mai mare. Ea a trimis atunci şi l-a chemat pe Iacob, fiul ei mai mic, şi i-a zis: „Iată, Esau, fratele tău, vrea să se răzbune pe tine, omorându-te.
43 Acum, fiule, ascultă glasul meu: ridică-te, fugi la fratele meu Laban în Haran.
44 Rămâi la el câtva timp, până ce se va potoli furia fratelui tău
45 şi-i va trece mânia fratelui tău împotriva ta şi va uita ce i-ai făcut. Atunci voi trimite să te aducă de acolo. Pentru ce să rămân eu fără voi amândoi într-o singură zi?”.
46 Rebeca i-a zis lui Isaac: „Sunt scârbită de viaţa mea din pricina fiicelor lui Het. Dacă Iacob îşi ia soţie dintre fiicele lui Het ca şi acestea, dintre fetele ţinutului acestuia, la ce să mai trăiesc?”.