1 Isaac l-a chemat pe Iacob, l-a binecuvântat şi i-a poruncit, zicându-i: „Să nu-ţi iei soţie dintre fiicele lui Canaan.
2 Ridică-te, mergi la Padan-Aram, în casa lui Betuel, tatăl mamei tale, şi ia-ţi de acolo o soţie, dintre fiicele lui Laban, fratele mamei tale.
3 Dumnezeul cel atotputernic să te binecuvânteze, să te facă rodnic şi să te înmulţească, ca să devii o adunare de popoare!
4 Să-ţi dea binecuvântarea lui Abraham, ţie şi descendenţei tale cu tine, ca să moşteneşti ţara în care locuieşti ca străin, [ţară] pe care i-a dat-o Dumnezeu lui Abraham”.
5 Isaac l-a trimis pe Iacob, care s-a dus la Padan-Aram, la Laban, fiul lui Betuel, arameul, fratele Rebecăi, mama lui Iacob şi a lui Esau.

6 Esau a văzut că Isaac îl binecuvântase pe Iacob şi-l trimisese la Padan-Aram ca să-şi ia de acolo o soţie şi că, binecuvântându-l, îi poruncise, spunând: „Să nu-ţi iei soţie dintre fiicele lui Canaan!”,
7 şi că Iacob ascultase de tatăl său şi de mama sa şi plecase la Padan-Aram.
8 Esau a văzut că fiicele lui Canaan nu erau pe placul tatălui său Isaac.
9 Esau s-a dus la Ismael şi a luat-o de soţie, pe lângă soţiile pe care le avea, pe Mahalat, fiica lui Ismael, fiul lui Abraham, sora lui Nebaiot.

10 Iacob a plecat din Beer-Şeba şi s-a îndreptat spre Haran.
11 A ajuns la un anumit loc şi a rămas acolo peste noapte căci soarele asfinţise; a luat [o piatră] dintre pietrele din acel loc, a pus-o sub cap şi s-a culcat în acel loc.
12 Şi a avut un vis. Iată, o scară sprijinită de pământ, al cărei vârf atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu urcau şi coborau pe ea,
13 iar Domnul, care stătea în vârful ei, i-a spus: „Eu sunt Domnul Dumnezeul lui Abraham, tatăl tău, şi Dumnezeul lui Isaac. Pământul pe care dormi ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi
14 şi vor fi urmaşii tăi ca pulberea pământului. Ei se vor răspândi spre vest şi spre est, spre nord şi spre sud. În tine şi în urmaşii tăi vor fi binecuvântate toate neamurile pământului.
15 Iată, eu sunt cu tine şi te voi păzi oriunde vei merge; te voi aduce înapoi în ţara aceasta, căci nu te voi părăsi până nu voi împlini ceea ce ţi-am spus”.
16 Iacob s-a trezit din somnul său şi a spus: „Într-adevăr, Domnul este în locul acesta şi eu nu ştiam!”.
17 S-a speriat şi a zis: „Cât de înfricoşător este locul acesta! El nu-i altceva decât casa lui Dumnezeu; e poarta cerului!”.
18 Iacob s-a sculat dimineaţa şi a luat piatra pe care o pusese sub cap, acolo, a pus-o ca o stelă şi a turnat untdelemn peste vârful ei.
19 A dat locului aceluia numele de Betel, dar, la început, numele cetăţii era Luz.

20 Iacob a făcut o făgăduinţă: „Dacă Dumnezeu va fi cu mine şi mă va ocroti pe drumul acesta pe care eu merg, dacă îmi va da pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac,
21 şi dacă mă va face să mă întorc în pace la casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu.
22 Iar această piatră pe care am pus-o ca semn de aducere aminte va fi casa lui Dumnezeu şi din tot ce îmi va da, îi voi oferi a zecea parte”.