1 Iacob a pornit la drum şi a mers în ţara fiilor Răsăritului.
2 S-a uitat şi, iată, că pe câmp era o fântână; şi, iată, erau trei turme de oi, care se odihneau lângă ea; căci din acea fântână se adăpau turmele. Piatra de pe gura fântânii era mare.
3 Când se adunau acolo toate turmele, [păstorii] rostogoleau piatra de pe gura fântânii şi adăpau turma, apoi puneau piatra la loc pe gura fântânii.
4 Iacob le-a zis: „Fraţii mei, de unde sunteţi voi?”. Ei au răspuns: „Suntem din Haran”.
5 El le-a zis: „Îl cunoaşteţi pe Laban, fiul lui Nahor?”. „Îl cunoaştem”, i-au răspuns ei.
6 El le-a zis: „Este sănătos?”. „Sănătos”, au răspuns ei. Şi, iată, Rahela, fiica lui, venea cu turma.
7 El a zis: „Iată, mai este încă mult din zi şi nu este încă timpul să adunaţi turmele: adăpaţi turma şi duceţi-vă să le paşteţi”.
8 Ei i-au zis: „Nu putem, până ce nu se adună toate turmele; atunci [păstorii] rostogolesc piatra de pe gura fântânii şi adăpăm turma”.

9 Pe când le vorbea el încă, venea Rahela cu turma tatălui său; căci ea o păzea.
10 Când a văzut-o Iacob pe Rahela, fiica lui Laban, fratele mamei sale, şi turma lui Laban, fratele mamei sale, Iacob s-a apropiat şi a rostogolit piatra de pe gura fântânii şi a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale.
11 Şi a sărutat-o Iacob pe Rahela şi şi-a ridicat glasul şi a plâns.
12 Iacob i-a povestit Rahelei că este fratele tatălui ei şi că este fiul Rebecăi. Ea a alergat şi i-a povestit tatălui ei.
13 Când a auzit Laban vestea despre Iacob, fiul surorii sale, a alergat să-l întâmpine, l-a îmbrăţişat, l-a sărutat şi l-a condus în casa lui. Şi [Iacob] i-a povestit lui Laban toate aceste lucruri.
14 Laban i-a zis: „Cu adevărat, tu eşti din oasele mele şi din carnea mea!”. Şi a stat [Iacob] cu el o lună de zile.

15 Apoi Laban i-a zis lui Iacob: „Fiindcă eşti fratele meu, îmi vei sluji oare degeaba? Spune-mi, care ai vrea să-ţi fie plata?”.
16 Laban avea două fete: cea mai mare se numea Lea, iar cea mai mică, Rahela.
17 Lea avea ochii tandri, iar Rahela era bine alcătuită şi frumoasă la chip.
18 Iacob o iubea pe Rahela şi a zis: „Îţi voi sluji şapte ani pentru Rahela, fiica ta cea mai mică”.
19 Laban a răspuns: „Mai bine să ţi-o dau ţie, decât s-o dau altui bărbat. Rămâi la mine!”.

20 Astfel Iacob a slujit şapte ani pentru Rahela, dar lui i s-au părut doar câteva zile, atât de mult o iubea.
21 Iacob i-a zis lui Laban: „Zilele s-au împlinit, dă-mi soţia ca să intru la ea”.
22 Laban i-a adunat pe toţi oamenii locului şi a făcut un ospăţ.
23 Seara, a luat-o pe Lea, fiica sa, şi a dus-o la el şi el a intrat la ea.
24 Laban i-a dat-o pe servitoarea sa Zilpa fiicei sale Lea ca servitoare.
25 Când s-a făcut dimineaţă, iată că era Lea. Atunci el i-a zis lui Laban: „De ce mi-ai făcut aceasta? Nu ţi-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m-ai înşelat?”.
26 Laban a răspuns: Prin părţile noastre nu se obişnuieşte să fie dată [fata] mai mică înaintea celei mai mari.
27 Împlineşte săptămâna [nupţială] cu aceasta, şi ţi-o voi da şi pe cealaltă în schimbul slujbei cu care mă vei sluji alţi şapte ani”.
28 Iacob a făcut aşa şi a împlinit săptămâna cu aceasta; apoi [Laban] i-a dat-o pe Rahela, fiica sa, de soţie.
29 Laban i-a dat-o ca servitoare fiicei sale Rahela pe servitoarea sa Bilha.
30 Iacob a intrat şi la Rahela pe care o iubea mai mult decât pe Lea. Şi i-a mai slujit lui [Laban] alţi şapte ani.

31 Domnul a văzut că Lea era dispreţuită şi i-a deschis sânul. Iar Rahela era sterilă.
32 Lea a zămislit şi a născut un fiu. I-a pus numele Ruben, căci spunea: „Domnul a văzut mâhnirea mea; mă va iubi de acum soţul meu”.
33 A zămislit din nou şi a născut un fiu; şi a zis: „Domnul a ascultat, căci eu sunt dispreţuită şi mi l-a dat şi pe acesta”. De aceea l-a numit Simeon.
34 A zămislit iarăşi şi a născut un fiu şi a zis: „De acum, soţul meu se va ataşa de mine, căci i-am născut trei fii”. De aceea i-a pus numele Levi.
35 A zămislit din nou şi a născut un fiu; şi a zis: „De data aceasta, îl voi lăuda pe Domnul”. De aceea i-a pus numele Iuda. Şi a încetat să mai nască.