1 Când a văzut Rahela că nu i-a născut lui Iacob, a prins a o invidia pe sora sa şi i-a zis lui Iacob: „Dă-mi copii, iar de nu, voi muri!”.
2 Iacob s-a mâniat pe Rahela şi a zis: „Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu, care nu a permis sânului tău să rodească?”.
3 Ea a zis: „Iat-o pe servitoarea mea Bilha! Intră la ea şi ea va naşte pe genunchii mei şi printr-însa voi avea şi eu copii”.
4 Şi i-a dat-o pe Bilha, servitoarea ei, ca femeie şi Iacob a intrat la ea.
5 Bilha a zămislit şi i-a născut lui Iacob un fiu.
6 Rahela a zis: „Mi-a făcut Dumnezeu dreptate şi mi-a auzit glasul şi mi-a dăruit un fiu”. De aceea, i-a pus numele Dan.
7 Bilha, servitoarea Rahelei, a zămislit din nou şi i-a născut un al doilea fiu lui Iacob.
8 Rahela a zis: „Am luptat luptele lui Dumnezeu împotriva surorii mele şi am biruit”. Şi i-a pus numele Neftali.

9 Lea, văzând că a încetat să nască, a luat-o pe Zilpa, servitoarea sa, şi a dat-o lui Iacob de femeie.
10 Zilpa, servitoarea Leei, i-a născut lui Iacob un fiu.
11 A zis Lea: „Cu noroc!”. Şi i-a pus numele Gad.
12 Zilpa, servitoarea Leei, i-a născut un al doilea fiu lui Iacob.
13 Şi Lea a zis: „Ce fericită sunt, căci femeile mă vor numi fericită”. Şi i-a pus numele Aşer.

14 Ruben a ieşit în zilele seceratului grâului şi a găsit mandragore pe câmp şi le-a adus Leei, mama sa. Atunci Rahela a zis Leei: „Dă-mi, te rog, din mandragorele fiului tău”.
15 Ea i-a răspuns: „Nu-ţi ajunge că mi-ai luat bărbatul? Vrei să iei şi mandragorele fiului meu?”. Şi Rahela a zis: „Ei, bine! Poate să se culce cu tine la noapte, pentru mandragorele fiului tău”.
16 Seara, pe când se întorcea Iacob de la câmp, Lea i-a ieşit înainte şi a zis: „La mine vei intra, căci te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu”. Şi el s-a culcat cu ea în noaptea aceea.
17 Dumnezeu a ascultat-o pe Lea. E a zămislit şi i-a născut lui Iacob al cincilea fiu.
18 Lea a zis: „Mie mi-a dat răsplată Dumnezeu, pentru că i-am dat-o pe servitoarea mea soţului meu”. Şi i-a pus numele Isahar.
19 Lea a zămislit iarăşi şi i-a născut un al şaselea fiu lui Iacob.
20 Lea a zis: „Dumnezeu mi-a dăruit un dar bun! De data aceasta soţul meu mă va onora, căci i-am născut şase fii”. Şi i-a pus numele Zabulon.
21 După aceea a născut o fată şi i-a pus numele Dina.

22 Dumnezeu şi-a adus aminte de Rahela; a ascultat-o Dumnezeu şi i-a deschis pântecele.
23 Ea a zămislit şi a născut un fiu şi a zis: „A luat Dumnezeu ocara de la mine!”.
24 Şi i-a pus numele Iosif, zicând: „Domnul să-mi mai dea un fiu!”.

25 După ce Rahela l-a născut pe Iosif, Iacob i-a zis lui Laban: „Lasă-mă să plec ca să mă duc în ţara mea.
26 Dă-mi soţiile şi copiii mei pentru care ţi-am slujit şi voi pleca; căci tu ştii slujirea pe care ţi-am făcut-o”.
27 Laban i-a zis: „Dacă am aflat har înaintea ta […] am cunoscut prin semne că Domnul m-a binecuvântat datorită ţie”.
28 Şi a adăugat: „Hotărăşte ce plată vrei şi ţi-o voi da”.
29 I-a zis: „Tu ştii cum ţi-am slujit şi cum a prosperat turma ta datorită mie;
30 căci puţinul pe care-l aveai înainte de venirea mea a crescut mult şi Domnul te-a binecuvântat cu fiecare pas al meu. Dar acum, când am să lucrez şi eu pentru casa mea?”.
31 Şi a zis: „Ce să-ţi dau?”. Şi Iacob a răspuns: „Nu-mi vei da nimic. De vei face însă ce-ţi voi spune, îţi voi paşte turma şi o voi păzi.

32 Voi trece astăzi prin toată turma ta să pun de o parte din ea orice oaie brumărie şi bălţată şi toate oile negre [între miei] şi caprele bălţate şi brumării. Asta va fi plata mea.
33 Fidelitatea mea va răspunde pentru mine înaintea ta de mâine, când vei veni să-mi fixezi plata; tot ce nu va fi brumăriu şi bălţat între capre şi negru între miei să fie socotit ca furat dacă va fi la mine”.
34 Laban a zis: „Bine! Fie aşa cum ai zis!”.
35 În aceeaşi zi a pus deoparte ţapii brumării şi bălţaţi, toate caprele brumării şi bălţate, toate cele ce aveau alb pe ele şi toţi mieii negri. Le-a dat în mâna fiilor săi.
36 Apoi a pus o depărtare de trei zile de drum între el şi Iacob; iar Iacob păştea celelalte oi ale lui Laban.

37 Iacob a luat nuiele verzi de plop, de migdal şi de platan; şi a crestat pe ele dungi albe, scoţând la iveală albul care era pe nuiele.
38 Apoi a pus nuielele pe care le cojise în jgheaburi şi adăpătorile cu apă, când veneau oile să bea, chiar în văzul oilor care erau în călduri atunci când veneau să bea.
39 Oile zămisleau uitându-se la nuiele şi fătau miei dungaţi, brumării şi bălţaţi.
40 Iacob alegea mieii de o parte şi-şi punea oile cu faţa spre ce era pestriţ şi spre tot ce era negru în turma lui Laban. Dar turmele sale le ţinea de o parte şi nu le amesteca cu oile lui Laban.
41 Ori de câte ori erau în călduri oile cele viguroase, Iacob punea sub ochii oilor nuielele în adăpători, pentru ca ele să zămislească după cum erau nuielele.
42 Şi pentru oile slabe nu le punea, aşa că cele slabe erau pentru Laban, iar cele viguroase erau pentru Iacob.
43 Şi aşa omul s-a îmbogăţit foarte mult; a avut multe turme, servitoare şi servitori, cămile şi măgari.