1 [Iacob] a auzit vorbele fiilor lui Laban, care ziceau: „Iacob a luat tot ce era al tatălui nostru şi din cele ale tatălui nostru şi-a făcut toată această bogăţie”.
2 Iacob s-a uitat la faţa lui Laban; şi iată că nu mai era cu el ca mai ieri şi alaltăieri.
3 Domnul i-a zis lui Iacob: „Întoarce-te în ţara părinţilor tăi şi la rudele tale. Eu voi fi cu tine”.
4 Iacob a trimis să le cheme pe Rahela şi pe Lea la câmp, unde era turma lui.
5 El le-a zis: „Eu văd că faţa tatălui vostru nu mai este cu mine ca mai ieri şi alaltăieri; dar Dumnezeul tatălui meu este cu mine.
6 Voi înşivă ştiţi că l-am slujit pe tatăl vostru cu toată puterea mea.
7 Dar tatăl vostru m-a înşelat şi mi-a schimbat plata de zece ori; însă Dumnezeu nu i-a îngăduit să-mi facă rău.
8 Când el zicea: „Cele brumării să fie plata ta”, toate oile fătau miei brumării. Iar când zicea: „Cele dungate să fie plata ta”, toate oile fătau miei dungaţi.
9 Şi aşa a luat Dumnezeu turma tatălui vostru şi mi-a dat-o mie.
10 La vremea când oile intrau în călduri, eu am ridicat ochii şi am văzut în vis că ţapii şi [berbecii] care săreau pe capre şi pe oi, erau dungaţi, brumării şi bălţaţi.
11 Îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis: „Iacob!”, şi eu am răspuns: „Iată-mă”.
12 El a zis: „Ridică-ţi ochii şi priveşte: toţi ţapii şi berbecii care sar pe capre şi pe oi sunt dungaţi, brumării şi bălţaţi; am văzut tot ce ţi-a făcut Laban.
13 Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde ai turnat untdelemn pe stâlp, unde mi-ai făcut un jurământ. Acum, ridică-te, ieşi din ţara aceasta şi întoarce-te în ţara ta de naştere”.

14 Rahela şi Lea au răspuns şi i-au zis: „Mai avem noi oare parte şi moştenire în casa tatălui nostru?
15 Oare nu ne-a socotit el ca străine, căci ne-a vândut şi ne-a mâncat şi banii?
16 Ca atare, toată bogăţia pe care Dumnezeu a luat-o de la tatăl nostru este a noastră şi a copiilor noştri. Fă acum tot ce ţi-a spus Dumnezeu”.
17 Iacob s-a ridicat, şi-a pus copiii şi soţiile pe cămile.
18 Şi-a luat toată turma şi toate bunurile pe care le avea, toată turma pe care o dobândise şi toată agoniseala pe care a adunase în Padan-Aram ca să plece la tatăl său, Isaac, în ţara Canaan.
19 În timp ce Laban era plecat să-şi tundă oile, Rahela a furat idolii tatălui ei;
20 şi Iacob l-a păcălit pe Laban, arameul, prin aceea că nu i-a spus că vrea să plece,
21 ci a fugit cu tot ce avea; s-a ridicat, a trecut Râul şi s-a îndreptat spre muntele Galaad.

22 A treia zi i s-a dat de veste lui Laban că Iacob a fugit.
23 I-a luat cu el pe fraţii săi, l-a urmărit cale de şapte zile şi l-a ajuns la muntele Galaad.
24 Dar Dumnezeu a venit noaptea în vis la Laban, arameul, şi i-a zis: „Fereşte-te, nu cumva să-i vorbeşti lui Iacob nici de bine, nici de rău!”.
25 Laban l-a ajuns pe Iacob. Iacob îşi fixase cortul pe munte; şi tot pe muntele Galaad şi l-a fixat şi Laban cu fraţii lui.

26 Atunci Laban i-a zis lui Iacob: „Ce-ai făcut? Pentru ce m-ai înşelat şi mi-ai luat fiicele ca pe nişte ostatece luate cu sabia?
27 Pentru ce ai fugit pe ascuns şi m-ai înşelat?. Şi de ce nu mi-ai dat de ştire? Căci te-aş fi lăsat să pleci în toiul bucuriei şi al cântecelor, cu tamburină şi harpă.
28 Nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut fiii şi fiicele. Te-ai purtat ca un om fără de minte.
29 Mâna mea cea puternică ar putea să vă facă rău; dar Dumnezeul tatălui vostru mi-a vorbit noaptea trecută şi mi-a zis: «Fereşte-te, nu cumva să-i vorbeşti lui Iacob nici de bine, nici de rău!».
30 Şi acum, să zicem că ai plecat pentru că ţi-e tare dor de casa tatălui tău, dar de ce ai furat dumnezeii mei?”.

31 A răspuns Iacob şi i-a zis lui Laban: „Mi-a fost frică, pentru că îmi ziceam: «Nu cumva să-ţi iei fetele de la mine!».
32 La cine vei găsi dumnezeii tăi, nu va mai fi viu. În faţa fraţilor noştri, caută şi de vei găsi la mine ceva din ce-i al tău, ia-ţi-l”. Dar Iacob nu ştia că Rahela îi furase.
33 Laban a intrat în cortul lui Iacob, în cortul Leei, în cortul celor două servitoare şi n-a găsit nimic. A ieşit din cortul Leei şi a intrat în cortul Rahelei.
34 Rahela însă luase idolii şi-i pusese în samarul cămilei şi şedea deasupra. Şi a scotocit Laban prin tot cortul, dar n-a găsit nimic.
35 Ea a zis tatălui ei: „Să nu te superi, Domnul meu, că nu mă pot ridica înaintea ta; căci mi-a venit rânduiala femeilor” . A căutat, dar n-a găsit idolii.

36 Iacob s-a mâniat şi s-a certat cu Laban. I-a răspuns Iacob lui Laban şi i-a zis: „Care este vina mea şi care este păcatul meu de mă urmăreşti cu atâta înverşunare?.
37 Căci ai scotocit prin toate lucrurile mele şi ce ai găsit din lucrurile din casa ta? Pune-le aici înaintea fraţilor mei şi fraţilor tăi ca să judece ei între noi amândoi!
38 Iată, de douăzeci de ani sunt cu tine; oile şi caprele tale n-au lepădat, iar berbecii turmei tale nu ţi i-am mâncat.
39 Nu ţi-am adus animale sfâşiate de fiare: eu, de la mine, te-am despăgubit pentru ele; îmi cereai cont de ceea ce se fura ziua sau de ce se fura noaptea.
40 Ziua eram mistuit de căldură, iar noaptea de frig, şi somnul nu se lipea de ochii mei.
41 Aşa mi-au fost mie cei douăzeci de ani de când sunt în casa ta; ţi-am slujit paisprezece ani pentru cele două fiice ale tale şi şase ani pentru turma ta şi de zece ori mi-ai schimbat plata.
42 Dacă Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Abraham şi Cel temut de Isaac nu ar fi fost cu mine, acum m-ai fi trimis cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea şi osteneala palmelor mele şi a rostit judecata noaptea trecută”.

43 Laban i-a răspuns lui Iacob şi i-a zis: „Fiicele acestea sunt fiicele mele, fiii aceştia sunt fiii mei, turma aceasta este turma mea şi tot ce vezi tu este al meu. Şi ce pot face eu azi pentru fiicele mele sau pentru fiii lor pe care i-au născut?
44 Acum, vino, să facem o alianţă între mine şi tine şi să fie o mărturie între mine şi tine!”.
45 Iacob a luat o piatră şi a pus-o ca stelă.
46 Iacob a zis fraţilor săi: „Strângeţi pietre!”. Ei au strâns pietre şi au făcut o movilă; şi au mâncat acolo pe movilă.
47 Laban a numit-o Iegar-Sahaduta şi Iacob a numit-o Galeed.
48 Laban a zis: „Movila aceasta să fie astăzi mărturie între mine şi tine!”. De aceea, i-a pus numele Galeed
49 şi Miţpa, pentru că a zis: „Domnul să vegheze asupra mea şi asupra ta, când ne vom pierde din vedere unul pe altul.
50 Dacă le vei asupri pe fiicele mele şi dacă vei mai lua alte soţii în afară de fiicele mele, vezi – chiar dacă nu este nimeni cu noi –, Dumnezeu este martor între mine şi tine”.
51 Laban i-a zis lui Iacob: „Iată movila aceasta şi iată stâlpul pe care l-am ridicat între mine şi tine!
52 Movila aceasta să fie martoră şi stâlpul să fie martor că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta, şi nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta şi peste stâlpul acesta, cu gând rău, ca să [ne] facem rău.
53 Dumnezeul lui Abraham şi Dumnezeul lui Nahor să judece între noi – acesta era Dumnezeul tatălui lor”. Iacob a jurat pe cel temut de tatăl său, Isaac.
54 Iacob a adus o jertfă pe munte şi i-a chemat pe fraţii lui să mănânce pâine; ei au mâncat pâine şi au petrecut noaptea pe munte.