1 După doi ani de zile, Faraon a avut un vis. El stătea lângă Nil.
2 Şi, iată, au ieşit din Nil şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup şi au început să pască printre trestii.
3 Şi, iată, alte şapte vaci urâte la vedere şi slabe la trup au ieşit din Nil şi stăteau pe malul Nilului, lângă celelalte vaci.
4 Iar vacile urâte la vedere şi slabe la trup le-au mâncat pe cele şapte vaci frumoase la vedere şi grase. Şi Faraon s-a trezit.

5 A adormit din nou şi a visat a doua oară şi, iată, că şapte spice pline şi frumoase au crescut dintr-un pai.
6 Şi, iată, şapte spice subţiri şi arse de vântul de răsărit au ieşit după ele.
7 Spicele subţiri le-au înghiţit pe cele şapte spice grase şi pline. Şi Faraon s-a trezit. Şi, iată, era un vis.

8 Dimineaţa, sufletul lui era tulburat. El a trimis şi i-a chemat pe toţi magii Egiptului şi pe toţi înţelepţii lui. Faraon le-a istorisit visul lui. Dar nimeni n-a putut să i-l interpreteze lui Faraon.
9 Atunci, mai-marele paharnicilor a luat cuvântul şi i-a zis lui Faraon: „Mi-aduc aminte astăzi de greşelile mele.
10 Faraon se mâniase pe slujitorii lui şi mă pusese sub pază în casa comandantului gărzii, pe mine şi pe mai-marele pitarilor.
11 Am avut un vis în aceeaşi noapte, eu şi el. Am avut câte un vis, fiecare cu interpretarea lui.
12 Era acolo cu noi un tânăr evreu, un servitor al comandantului gărzii. I-am povestit şi el ne-a interpretat visele. Fiecăruia i-a interpretat după visul lui.
13 Şi cum ne-a interpretat el, aşa a fost. Pe mine m-a pus iarăşi în demnitatea mea, iar pe el l-a spânzurat”.

14 Faraon a trimis şi l-a chemat pe Iosif. L-au scos în grabă din groapă. El s-a ras, şi-a schimbat hainele şi a venit la Faraon.
15 Faraon i-a zis lui Iosif: „Am visat un vis şi nu este nimeni care să-l interpreteze; şi am auzit zicându-se despre tine că, îndată ce auzi un vis, poţi să-l interpretezi”.
16 Iosif i-a răspuns lui Faraon: „Nu eu. Dumnezeu va da un răspuns spre binele lui Faraon”.

17 Faraon i-a zis lui Iosif: „În visul meu, iată, stăteam pe malul Nilului.
18 Şi, iată, din Nil au ieşit şapte vaci grase la trup şi frumoase la vedere şi au început să pască printre trestii.
19 Şi, iată, au ieşit după ele alte şapte vaci jigărite, foarte urâte la vedere şi slabe la trup: n-am mai văzut aşa de urâte ca ele în toată ţara Egiptului.
20 Vacile slabe şi urâte le-au mâncat pe cele şapte vaci dintâi, care erau grase.
21 Şi au intrat în pântecele lor, dar nu se cunoştea că intraseră în pântecele lor, căci înfăţişarea lor era tot aşa de urâtă ca şi înainte. Şi m-am trezit.
22 Am văzut în visul meu şi, iată, şapte spice pline şi frumoase creşteau dintr-un pai.
23 Şi, iată, alte şapte spice seci, subţiri şi arse de vântul de răsărit au apărut în urma lor.
24 Spicele subţiri le-au înghiţit pe cele şapte spice frumoase. Am spus acestea magilor, dar n-a fost nimeni care să desluşească [înţelesul]”.

25 Iosif i-a zis lui Faraon: „Visul lui Faraon este unul singur: Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ce are să facă.
26 Cele şapte vaci frumoase sunt şapte ani şi cele şapte spice frumoase sunt şapte ani: visul este unul singur.
27 Cele şapte vaci slabe şi urâte, care au ieşit după ele, sunt şapte ani; şi cele şapte spice seci şi arse de vântul de răsărit, vor fi şapte ani de foamete.
28 Acesta este cuvântul pe care i l-am spus lui Faraon. Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ce are să facă.
29 Iată, vin şapte ani de mare belşug în toată ţara Egiptului.
30 Şi vor veni după ei şapte ani de foamete şi se va uita tot belşugul în ţara Egiptului. Foametea va secătui ţara.
31 Nu se va mai cunoaşte belşugul în ţară în faţa acestei foamete care va urma, căci ea va fi foarte grea.
32 Şi dacă visurile i s-au arătat lui Faraon de două ori, înseamnă că lucrul este hotărât din partea lui Dumnezeu şi că Dumnezeu se va grăbi să-l împlinească.

33 Acum, Faraon să aleagă un om priceput şi înţelept şi să-l pună peste ţara Egiptului.
34 Faraon să acţioneze şi să pună supreveghetori în ţară şi să strângă a cincea parte din roadele pământului Egiptului în cei şapte ani de belşug.
35 Să adune toate alimentele, produsele din aceşti ani buni care au să vină; să înmagazineze grâu sub autoritatea lui Faraon; să păstreze produsele în cetăţi.
36 Produsele vor fi provizia ţării pentru cei şapte ani de foamete care vor veni în ţara Egiptului şi ţara nu va pieri de foamete”.

37 Cuvintele acestea i-au plăcut lui Faraon şi tuturor slujitorilor lui.
38 Faraon a zis slujitorilor săi: „Vom putea oare să găsim un om ca acesta, cu duhul lui Dumnezeu în el?”.
39 Faraon i-a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ţi-a făcut cunoscute toate acestea, nu este nimeni atât de priceput şi înţelept ca tine.
40 Tu vei fi mai-mare peste casa mea şi tot poporul meu va asculta de cuvântul tău. Numai cât priveşte tronul voi fi mai mare decât tine”.
41 Faraon i-a zis lui Iosif: „Uite, te-am pus peste toată ţara Egiptului”.
42 Faraon şi-a scos inelul de la mână şi l-a pus în mâna lui Iosif; l-a îmbrăcat în haine din in subţire şi i-a pus un lanţ din aur la gât.
43 L-a urcat în al doilea car, după el şi strigau înaintea lui: „Înclinaţi-vă!”. Astfel l-a pus peste toată ţara Egiptului.
44 Faraon i-a mai zis lui Iosif: „Eu sunt Faraon! Fără tine, nimeni nu va putea mişca mâna sau piciorul în toată ţara Egiptului”.
45 Faraon i-a pus lui Iosif numele Ţafnat-Paneah şi i-a dat-o de soţie pe Asenat, fiica lui Poti-Fera, preotul din On. Şi Iosif a ieşit să viziteze ţara Egiptului.
46 Iosif avea treizeci de ani când s-a înfăţişat înaintea lui Faraon, regele Egiptului. A plecat Iosif de la Faraon şi a străbătut toată ţara Egiptului.

47 În cei şapte ani de belşug, pământul a dat rod din abundenţă.
48 [Iosif] a adunat toate produsele din cei şapte ani în ţara Egiptului şi le-a pus în cetăţi, în fiecare cetate punând produsele câmpiei dimprejur.
49 Iosif a strâns foarte mult grâu, cât nisipul mării de mult, încât au încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără măsură.

50 Înaintea anilor de foamete, lui Iosif i s-au născut doi fii pe care i-a născut Asenat, fiica lui Poti-Fera, preotul din On.
51 Iosif a pus întâiului născut numele Manase, căci a zis el: „Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele şi toată casa tatălui meu”.
52 Celui de-al doilea i-a pus numele Efraim, căci a zis el: „Dumnezeu m-a făcut roditor în ţara întristării mele”.

53 Au trecut cei şapte ani de belşug care au fost în ţara Egiptului.
54 Şi au început să vină cei şapte ani de foamete, după cum spusese Iosif. Şi era foamete în toate ţările, dar în toată ţara Egiptului era pâine.
55 Când toată ţara Egiptului a început să sufere de foame, poporul a strigat la Faraon să-i dea pâine. Faraonul a zis tuturor egiptenilor: „Mergeţi la Iosif şi ce vă va spune el, aceea faceţi!”.
56 Când foametea s-a întins în toată ţara, Iosif a deschis toate grânarele şi vindea grâu egiptenilor. Dar foametea devenea tot mai cumplită în ţara Egiptului.
57 Toate ţările veneau în Egipt să cumpere grâu de la Iosif, căci foametea creştea pe tot pământul.