1 Când a aflat Iacob că este grâu în Egipt, Iacob le-a zis fiilor săi: „Pentru ce staţi şi vă uitaţi unii la alţii?”.
2 Apoi a zis: „Iată, am auzit că este grâu în Egipt; coborâţi şi cumpăraţi de acolo grâu pentru ca să rămânem în viaţă şi să nu murim”.
3 Şi au coborât fraţii lui Iosif, zece din ei, ca să cumpere grâu din Egipt.
4 Dar pe Beniamin, fratele lui Iosif, Iacob nu l-a trimis cu fraţii lui, căci zicea: „nu cumva să i se întâmple vreo nenorocire”.

5 Fiii lui Israel au venit ca să cumpere grâu, aşa cum veneau şi alţii, căci era foamete în ţara Canaanului.

6 Iosif guverna peste ţară şi el era cel care vindea grâu pentru tot poporul ţării. Au venit fraţii lui Iosif şi i s-au închinat cu faţa la pământ.
7 Cum i-a văzut pe fraţii lui, Iosif i-a recunoscut. Dar el nu li s-a făcut cunoscut şi le-a vorbit cu asprime. El le-a zis: „De unde veniţi?” Ei au răspuns: „Din ţara Canaan, ca să cumpărăm de mâncare”.

8 Iosif i-a recunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au recunoscut.
9 Iosif şi-a adus aminte de visele pe care le visase cu privire la ei şi le-a zis: „Voi sunteţi spioni şi aţi venit să vedeţi locurile slabe ale ţării”.
10 Ei i-au răspuns: „Nu, domnul meu; servitorii tăi au venit să cumpere hrană.
11 Noi toţi suntem fiii unui singur om; suntem oameni cinstiţi; servitorii tăi nu sunt spioni”.
12 El le-a zis: „Ba nu! Aţi venit să vedeţi locurile slabe ale ţării”.
13 Ei au zis: „Servitorii tăi sunt doisprezece. Noi suntem fraţi, fii ai unui singur om, din ţara Canaan; şi, iată, cel mai mic este acum cu tatăl nostru, iar unul nu mai este”.
14 Iosif le-a zis: „E întocmai cum v-am zis eu când am spus: «Sunteţi spioni».
15 În aceasta veţi fi puşi la încercare. Pe viaţa lui Faraon că nu veţi ieşi de aici până nu va veni aici fratele vostru cel mai mic!
16 Trimiteţi pe unul dintre voi să-l aducă pe fratele vostru, iar voi rămâneţi prizonieri. Astfel, cuvintele voastre vor fi puse la încercare pentru a şti dacă adevărul este de partea voastră. Dacă nu, pe viaţa lui Faraon, voi sunteţi spioni”.
17 Şi i-a pus pe toţi sub pază timp de trei zile,
18 iar a treia zi Iosif le-a spus: „Faceţi aceasta şi veţi trăi, căci şi eu mă tem de Dumnezeu.
19 Dacă sunteţi oameni cinstiţi, un frate de-al vostru să rămână în închisoarea în care voi aţi fost, iar voi plecaţi şi duceţi grâu pentru familiile voastre înfometate.
20 Aduceţi-mi-l pe fratele vostru cel mai mic; astfel, vorbele voastre se vor dovedi adevărate şi nu veţi muri”. Ei au făcut aşa.
21 Îşi spuneau unul către altul: „De bună seamă, noi suntem vinovaţi faţă de fratele nostru Iosif, pentru că am văzut strâmtorarea sufletului său când se ruga de noi şi nu l-am ascultat. De aceea a venit peste noi strâmtorarea aceasta”.
22 Ruben le-a răspuns: „Oare nu v-am spus să nu săvârşiţi păcat împotriva copilului? Dar voi nu m-aţi ascultat. Acum, iată, sângele lui cere răzbunare de la noi!”.
23 Ei nu ştiau că Iosif înţelege, deoarece era un interpret între ei.
24 Iosif s-a dus de lângă ei şi a plâns. Apoi s-a întors la ei şi le-a vorbit; l-a luat dintre ei pe Simeon şi l-a legat în faţa ochilor lor.

25 Iosif a poruncit să li se umple sacii cu grâu, să pună banii fiecăruia în sacul său şi să li se dea merinde pentru drum. Şi aşa li s-a făcut.
26 Ei şi-au încărcat grâul pe măgari şi au plecat de acolo.
27 Unul din ei şi-a deschis sacul ca să dea nutreţ măgarului la un loc de popas. A văzut banii săi la gura sacului
28 şi el a zis fraţilor săi: „Mi s-au înapoiat banii: iată, sunt în sacul meu!”. Atunci le-a sărit inima din loc şi au zis unul altuia, tremurând: „Ce înseamnă oare lucrul acesta pe care ni l-a făcut Dumnezeu?”

29 S-au întors la tatăl lor, Iacob, în ţara Canaan, şi i-au istorisit tot ce li se întâmplase, zicând:
30 „Omul care este domnul ţării ne-a vorbit aspru şi ne-a luat drept spioni ai ţării.
31 Noi i-am spus: «Noi suntem cinstiţi, nu suntem spioni.
32 Noi suntem doisprezece fraţi, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este şi cel mai tânăr este acum cu tatăl nostru în ţara Canaan».
33 Omul care este domnul ţării, ne-a zis: «Iată cum voi şti că sunteţi cinstiţi. Lăsaţi la mine pe unul dintre fraţii voştri, luaţi [hrană] pentru familiile voastre înfometate şi plecaţi!
34 Aduceţi-mi-l pe fratele vostru cel mic. Voi şti astfel că nu sunteţi spioni, ci oameni cinstiţi; vi-l voi da înapoi pe fratele vostru şi veţi putea să cutreieraţi prin ţară»”.

35 Când şi-au golit sacii, iată că în fiecare sac era punga cu bani a fiecăruia. Văzând pungile cu banii lor, s-au înspăimântat şi ei, şi tatăl lor.
36 Tatăl lor, Iacob, le-a zis: „M-aţi lăsat fără copii: Iosif nu mai este, Simeon nu mai este şi vreţi să-l luaţi şi pe Beniamin. Asupra mea cad toate!”.

37 Ruben i-a zis tatălui său: „Să-i omori pe cei doi fii ai mei, dacă nu ţi-l aduc înapoi; încredinţează-l în mâna mea şi eu ţi-l voi aduce înapoi”.
38 El a zis: „Fiul meu nu va coborî împreună cu voi; căci fratele lui a murit şi el a rămas singur; dacă i s-ar întâmpla vreo nenorocire în călătoria pe care o faceţi, o să-mi coborâţi cărunteţea, cu îndurerare, în locuinţa morţilor”.