1 Foametea apăsa greu peste ţară.
2 Când au terminat de mâncat grâul pe care-l aduseseră din Egipt, tatăl lor le-a zis: „Duceţi-vă iarăşi şi mai cumpăraţi-ne ceva de mâncare”.
3 Iuda i-a răspuns: „Omul ne-a spus clar: «Nu-mi veţi mai vedea faţa, dacă fratele vostru nu va fi cu voi».
4 Dacă eşti de acord să-l trimiţi pe fratele nostru cu noi, vom coborî şi-ţi vom cumpăra de mâncare.
5 Dar dacă nu eşti de acord să-l trimiţi, nu vom coborî, căci omul ne-a spus: «Nu-mi veţi mai vedea faţa, dacă fratele vostru nu va fi cu voi!»”.
6 Israel a zis atunci: „Pentru ce mi-aţi făcut un astfel de rău spunând omului aceluia că mai aveţi un frate?”
7 Ei au răspuns: „Omul acela ne-a întrebat insistent despre noi şi familia noastră şi a zis: «Tatăl vostru mai este în viaţă? Mai aveţi vreun frate?». Şi noi am răspuns la întrebările acestea. Puteam noi, oare, să ştim că el ne va zice: «Aduceţi-l pe fratele vostru!»?”.
8 Iuda i-a zis lui Israel, tatăl său: „Trimite băiatul cu mine; ne vom ridica şi vom merge ca să trăim şi să nu murim, nici noi, nici tu şi nici copiii noştri.
9 Eu răspund de el; din mâna mea să-l ceri. Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine şi dacă nu-l voi pune înaintea ta, vinovat să fiu faţă de tine pentru toate zilele vieţii mele.
10 Căci dacă n-am mai fi zăbovit atât, ne-am fi întors de două ori până acum”.

11 Israel, tatăl lor, le-a zis: „Dacă aşa trebuie, aşa să faceţi: luaţi-vă în saci din cele mai bune roade ale ţării şi duceţi omului aceluia ca dar, şi anume: puţin balsam, puţină miere, răşină, mir, fistic şi migdale.
12 Luaţi cu voi de două ori mai mulţi bani şi banii care v-au fost puşi înapoi în sacii voştri, daţi-i înapoi cu mâna voastră. Poate că a fost o greşeală.
13 Luaţi-l pe fratele vostru, ridicaţi-vă şi întoarceţi-vă la omul acela.
14 Dumnezeul cel atotputernic să vă facă să căpătaţi trecere înaintea omului aceluia şi să-l trimită împreună cu voi şi pe celălalt frate al vostru şi pe Beniamin! Iar eu, dacă trebuie să fiu lipsit de copiii mei, lipsit să fiu!”

15 Bărbaţii au luat acest dar, au luat de două ori mai mulţi bani şi pe Beniamin, s-au ridicat, au coborât în Egipt şi s-au prezentat înaintea lui Iosif.
16 Iosif i-a văzut, pe ei şi pe Beniamin, şi a zis mai-marelui casei sale: „Adu-i pe oamenii aceştia în casă, taie ceea ce trebuie şi pregăteşte masa, căci oamenii aceştia vor mânca împreună cu mine la amiază!”.
17 Omul a făcut cum îi poruncise Iosif şi i-a dus pe bărbaţi în casa lui Iosif.

18 Oamenii au fost cuprinşi de teamă deoarece au fost conduşi în casa lui Iosif şi au zis: „Din pricina banilor puşi înapoi în sacii noştri ultima dată am fost aduşi aici; vrea să se năpustească peste noi, să se arunce asupra noastră ca să ne ia sclavi, cu tot cu măgarii noştri”.
19 S-au apropiat de mai-marele casei lui Iosif şi i-au vorbit la uşa casei;
20 şi au zis: „Ascultaţi, domnule, noi am mai coborât o dată aici ca să cumpărăm grâne.
21 Apoi, când am ajuns la locul de popas, ne-am deschis sacii şi, iată, banii fiecăruia erau la gura sacului său, banii noştri după greutatea lor, şi i-am adus înapoi cu noi.
22 Am adus cu noi alţi bani ca să cumpărăm grâne. Nu ştim cine a pus banii în sacii noştri”.
23 [El] le-a zis: „Pace vouă! Nu vă temeţi! Dumnezeu, Dumnezeul tatălui vostru v-a pus o comoară în saci. Banii voştri au ajuns la mine”. Şi l-a adus la ei pe Simeon.

24 Omul i-a dus pe bărbaţi în casa lui Iosif şi le-a dat apă ca să-şi spele picioarele. Şi a dat nutreţ măgarilor lor.
25 Ei şi-au pregătit darul pentru când avea să vină Iosif, la amiază; căci auziseră că aveau să mănânce acolo.

26 Când Iosif a ajuns acasă, ei i-au adus în casă darul pe care-l aveau în mâini şi i s-au închinat cu faţa la pământ.
27 El i-a întrebat de sănătate şi a zis: „Bătrânul vostru tată, de care aţi vorbit, este sănătos? Mai trăieşte?”.
28 Ei au răspuns: „Servitorul tău, tatăl nostru, este sănătos; trăieşte încă”. Iar ei s-au aplecat şi i s-au închinat.
29 Iosif a ridicat ochii şi l-a văzut pe Beniamin, fratele său, fiul mamei sale, şi a zis: „Acesta este fratele vostru cel tânăr, despre care mi-aţi vorbit?”. Şi a adăugat: „Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!”.
30 Iosif a ieşit în grabă, căci s-a simţit mişcat în interior în faţa fratelui său şi îi venea să plângă. A intrat într-o încăpere şi a plâns acolo.
31 Apoi şi-a spălat faţa, a ieşit şi, stăpân pe sine, a zis: „Puneţi mâncarea!”
32 Şi i-au pus lui de o parte, lor de o parte, iar egiptenilor care mâncau cu el de o parte; căci egiptenii nu puteau să stea la masă cu evreii, fiindcă lucrul acesta era un lucru abominabil pentru egipteni.
33 Ei s-au aşezat în faţa lui: după vârsta lor, de la cel dintâi născut, după dreptul lui de întâi-născut, şi până la cel mai tânăr, după tinereţea lui; şi oamenii aceia se uitau cu mirare unul la altul.
34 Le-a adus porţii din [bucatele] care erau înaintea lui; iar porţia lui Beniamin era de cinci ori mai mare decât porţia tuturor celorlalţi. Au băut şi s-au veselit împreună cu el.