1 Iosif s-a dus şi i-a dat de veste lui Faraon spunând: „Tatăl meu şi fraţii mei, cu turmele lor, cu cirezile lor şi cu tot ce au ei, au sosit din ţara Canaanului; iată, sunt în ţinutul Goşen”.
2 Din grupul fraţilor săi a luat cinci bărbaţi şi i-a prezentat înaintea lui Faraon.
3 Faraon i-a întrebat pe fraţii lui: „Cu ce vă îndeletniciţi?”. Ei au răspuns lui Faraon: „Servitorii tăi sunt păstori la turmă, atât noi, cât şi părinţii noştri”.
4 I-au mai zis lui Faraon: „Noi am venit ca să locuim în ţară pentru că nu mai este păşune pentru turmele servitorilor tăi, căci este o mare foamete în ţara Canaanului. Îngăduie, acum, servitorilor tăi să se aşeze în ţinutul Goşen!”.

5 Faraon i-a zis lui Iosif: „Tatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine.
6 Ţara Egiptului este înaintea ta; aşază-i pe tatăl tău şi pe fraţii tăi în cea mai bună parte a ţării. Să locuiască în ţinutul Goşen. Şi, de cunoşti printre ei oameni pricepuţi, pune-i supraveghetori peste turmele mele!”.
7 Iosif l-a adus pe Iacob, tatăl său, şi l-a prezentat înaintea lui Faraon. Iacob l-a binecuvântat pe Faraon.
8 Faraon l-a întrebat pe Iacob: „Câte sunt zilele anilor vieţii tale?”.
9 Iacob i-a răspuns lui Faraon: „Zilele anilor pribegiei mele sunt o sută treizeci de ani. Puţine şi rele au fost zilele anilor vieţii mele şi n-au ajuns zilele anilor vieţii părinţilor mei, în zilele pribegiei lor”.
10 Iacob l-a binecuvântat pe Faraon şi a plecat dinaintea lui Faraon.
11 Iosif l-a aşezat pe tatăl său şi pe fraţii săi şi le-a dat o proprietate în ţara Egiptului, în cea mai bună parte a ţării, în ţinutul lui Ramses, cum poruncise Faraon.

12 Iosif s-a îngrijit de pâinea pentru tatăl său, pentru fraţii săi şi pentru toată casa tatălui său, după numărul copiilor.

13 Nu mai era pâine în toată ţara, căci foametea era foarte mare; ţara Egiptului şi ţara Canaanului erau epuizate din pricina foametei.
14 Iosif a adunat toţi banii care se găseau în ţara Egiptului şi în ţara Canaanului în schimbul grâului pe care ei îl cumpărau şi i-a dus în casa lui Faraon.

15 Când s-au terminat banii din ţara Egiptului şi din ţara Canaanului, toţi egiptenii au venit la Iosif şi au zis: „Dă-ne pâine! Pentru ce să murim în faţa ta? Căci s-au terminat banii”.
16 Iosif a zis: „Aduceţi vitele voastre şi vă voi da pâine în schimbul vitelor voastre dacă s-au terminat banii”.
17 Şi-au adus vitele la Iosif şi Iosif le-a dat pâine în schimbul cailor, turmelor de oi, cirezilor de vite şi în schimbul măgarilor. În anul acela i-a hrănit cu pâine în schimbul tuturor turmelor lor.

18 După ce a trecut anul acela, au venit la el în anul următor şi i-au zis: „Nu putem să ascundem domnului nostru că s-au terminat banii şi că turmele de animale sunt la domnul nostru; nu ne-au mai rămas înaintea domnului nostru decât trupurile şi pământurile noastre.
19 De ce să pierim sub ochii tăi, noi şi pământurile noastre? Cumpără-ne pe noi şi pământurile noastre în schimbul pâinii. Vom fi sclavi ai lui Faraon, noi şi pământurile noastre. Dă-ne sămânţă ca să trăim şi să nu murim şi pentru ca pământul să nu rămână pustiu”.
20 Iosif a cumpărat pentru Faraon toate pământurile Egiptului; căci egiptenii şi-au vândut fiecare ogorul, pentru că îi silea foametea. Şi ţara a ajuns în stăpânirea lui Faraon.
21 Cât despre popor, l-a mutat în cetăţi, de la o margine la alta a hotarelor Egiptului.
22 Numai pământurile preoţilor nu le-a cumpărat, pentru că era un decret de la Faraon în folosul preoţilor, care trăiau din raţia pe care le-o dădea Faraon; de aceea ei nu şi-au vândut pământurile.

23 Iosif a zis poporului: „Iată, v-am cumpărat astăzi pe voi şi pământurile voastre, pentru Faraon. Iată, aveţi sămânţă, ca să puteţi semăna pământul.
24 La vremea recoltei, veţi da a cincea parte lui Faraon; iar celelalte patru părţi să fie ale voastre, ca sămânţă pentru câmp, ca hrană pentru voi şi pentru cei din casele voastre şi ca hrană pentru copiii voştri”.
25 Ei au zis: „Tu ne-ai salvat viaţa! Să aflăm trecere înaintea domnului nostru şi vom fi servitori ai lui Faraon”.
26 Din aceasta a făcut Iosif o regulă care este până astăzi pe teritoriul Egiptului: a cincea parte să i se dea lui Faraon; numai pământul preoţilor era al lor; nu era al lui Faraon.

27 Israel a locuit în ţara Egiptului, în ţinutul Goşen. Ei au luat din el în stăpânire, au fost rodnici şi s-au înmulţit foarte mult.
28 Iacob a trăit şaptesprezece ani în ţara Egiptului; zilele lui Iacob, anii vieţii sale, au fost de o sută patruzeci şi şapte de ani.
29 Când s-au apropiat zilele ca Israel să moară, l-a chemat pe fiul său Iosif şi i-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, pune mâna sub coapsa mea şi arată-mi bunăvoinţă şi fidelitate: să nu mă îngropi, te rog, în Egipt.
30 Când mă voi culca lângă părinţii mei, să mă scoţi afară din Egipt şi să mă îngropi în mormântul lor”. Şi el a zis: „Voi face după cuvântul tău”.
31 El i-a zis: „Jură-mi!”. Şi [Iosif] i-a jurat. Apoi Israel s-a plecat cu faţa pe căpătâiul patului.