1 După aceste lucruri i s-a spus lui Iosif: „Tatăl tău este bolnav”. El i-a luat cu el pe cei doi fii ai săi, pe Manase şi pe Efraim.
2 Au dat de ştire lui Iacob şi i-au spus: „Iată că fiul tău Iosif a venit la tine”. Israel şi-a adunat puterile şi s-a aşezat pe pat.
3 Iacob i-a zis lui Iosif: „Dumnezeul cel atotputernic mi s-a arătat la Luz, în ţara Canaan, şi m-a binecuvântat.
4 El mi-a zis: «Te voi face rodnic, te voi înmulţi şi voi face din tine o mulţime de popoare; voi da ţara aceasta seminţei tale după tine ca stăpânire veşnică».
5 Acum cei doi fii ai tăi, care ţi s-au născut în ţara Egiptului înainte ca eu să vin la tine în Egipt, vor fi ai mei; Efraim şi Manase, ca şi Ruben şi Simeon, vor fi ai mei.
6 Iar copiii pe care i-ai născut după ei, vor fi ai tăi; cu numele fraţilor lor vor fi numiţi în partea lor de moştenire.

7 Când am venit din Padan, Rahela a murit în ţara Canaan, cu puţin înainte de a ajunge în ţinutul Efrata; şi am îngropat-o acolo, pe drumul care duce la Efrata, adică Betleem”.

8 Israel i-a văzut pe fiii lui Iosif şi a zis: „Cine sunt aceştia?”.
9 Iosif a răspuns tatălui său: „Sunt fiii mei pe care mi i-a dat Dumnezeu aici”. El i-a zis: „Adu-i, te rog, la mine, ca să-i binecuvântez”.
10 Ochii lui Israel erau îngreuiaţi de bătrâneţe, aşa că nu mai putea să vadă. [Iosif] i-a apropiat de el; el i-a sărutat şi i-a îmbrăţişat.
11 Israel i-a zis lui Iosif: „Nu credeam că am să-ţi mai văd faţa şi iată că Dumnezeu m-a făcut să-i văd şi pe urmaşii tăi”.
12 Iosif i-a luat de pe genunchii lui şi s-a plecat cu faţa la pământ.
13 Apoi Iosif i-a luat pe amândoi, pe Efraim cu mâna dreaptă, la stânga lui Israel, şi pe Manase cu mâna stângă, la dreapta lui Israel, şi i-a apropiat de el.
14 Israel şi-a întins mâna dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim, care era cel mai tânăr, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase; înadins şi-a încrucişat mâinile, deşi Manase era cel dintâi născut.
15 L-a binecuvântat pe Iosif şi a zis:
„Dumnezeul înaintea căruia
au umblat părinţii mei Abraham şi Isaac,
Dumnezeul care m-a păstorit
de când sunt până în ziua aceasta,
16 Îngerul care m-a salvat de orice rău,
să binecuvânteze copiii!
17 Iosif a văzut că tatăl său şi-a pus mâna dreaptă pe capul lui Efraim şi nu i-a plăcut; el a apucat mâna tatălui său ca s-o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase.
18 Şi Iosif a zis tatălui său: „Nu aşa, tată, căci acesta este întâiul-născut; pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui”.
19 Tatăl său n-a vrut, ci a zis: „Ştiu, fiule, ştiu; şi el va ajunge un popor, şi el va fi mare; dar fratele lui mai mic va fi mai mare decât el; seminţia lui va fi o mulţime de popoare”.
20 El i-a binecuvântat în ziua aceea zicând:
„Cu numele tău Israelul va binecuvânta, zicând:
«Dumnezeu să te facă aşa, ca pe Efraim şi pe Manase!»”
Şi l-a pus astfel pe Efraim înaintea lui Manase.
21 Israel i-a zis lui Iosif: „Iată, eu mor! Dar Dumnezeu va fi cu voi şi vă va întoarce în ţara părinţilor voştri.
22 Mai mult decât fraţilor tăi, eu îţi dau [cetatea] Sihem pe care am luat-o din mâna amoreilor cu sabia mea şi cu arcul meu”.