1 De aceea trebuie şi mai mult să fim atenţi la cele auzite, ca nu cumva să ne pierdem.
2 Căci dacă cuvântul vestit de înger s-a dovedit sigur şi orice abatere şi neascultare a primit răsplata cuvenită,
3 cum vom scăpa noi, dacă nu luăm în seamă o astfel de mântuire, care, vestită de la început de Domnul, a fost confirmată pentru noi de cei care au auzit,
4 Dumnezeu sprijinind mărturia lor prin semne, fapte mari şi minuni de tot felul şi prin darurile Duhului Sfânt, împărţite după voinţa lui?

5 De fapt, nu îngerilor le-a supus lumea viitoare, despre care vorbim.
6 Cineva a dat mărturie undeva, spunând:
Ce este omul că îţi aminteşti de el,
sau fiul omului, că îl iei în seamă?
7 Cu puţin l-ai făcut inferior îngerilor,
l-ai încununat cu măreţie şi cinste.
8 Toate le-ai pus sub picioarele lui.

Aşadar, prin faptul că i-a supus toate, nu a lăsat nimic care să nu-i fie supus. De fapt, acum încă nu vedem că toate îi sunt supuse,
9 dar vedem că cel care a fost „cu puţin mai mic decât îngerii”, Isus, pentru că a suferit moartea, este „încununat cu mărire şi cinste”, întrucât, prin harul lui Dumnezeu, el a suferit moartea pentru fiecare om.

10 Într-adevăr, se cuvenea ca acela pentru care sunt toate şi prin care există toate, care voia să ducă mulţi fii la mărire, să-l desăvârşească prin suferinţă pe iniţiatorul mântuirii lor.
11 De fapt, şi cel care sfinţeşte şi cei sfinţiţi, toţi au aceeaşi origine. De aceea nu se ruşinează să-i numească fraţi
12 când spune:
Voi vesti numele tău fraţilor mei,
în mijlocul adunării te voi lăuda.
13 Şi iarăşi:
Eu mă voi încrede în el,
şi din nou:
Iată-ne, eu şi copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu.

14 Cum însă copiii au acelaşi sânge şi aceeaşi carne, a devenit şi el părtaş cu ei pentru ca, prin moarte, să reducă la neputinţă pe cel care avea puterea morţii, adică pe diavol,
15 şi să-i elibereze pe aceia care, de frica morţii, toată viaţa lor erau reduşi la sclavie.
16 Căci nu se îngrijeşte de îngeri, ci de urmaşii lui Abraham se îngrijeşte.

17 De aceea, trebuia să se facă în toate asemenea fraţilor, pentru ca să devină un mare preot îndurător şi vrednic de încredere pentru relaţiile cu Dumnezeu, ca să ispăşească păcatele poporului.
18 Aşadar, prin faptul că el însuşi a îndurat încercarea, poate să vină în ajutorul celor care sunt încercaţi.