1 De aceea, lăsând învăţătura de început, despre Cristos, să trecem la ceea ce este desăvârşit, fără a mai pune iarăşi temelia: întoarcerea de la faptele moarte şi credinţa în Dumnezeu;
2 Învăţătura despre botez şi impunerea mâinilor; învierea din morţi şi judecata veşnică.
3 Vom face şi aceasta, dacă vrea Dumnezeu.

4 Într-adevăr, este imposibil ca aceia care au fost odată iluminaţi, care au gustat darurile cereşti şi au devenit părtaşi ai Duhului Sfânt,
5 care au gustat din cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi din puterile lumii viitoare
6 şi care totuşi au căzut, să se reînnoiască iarăşi prin convertire, de vreme ce îl răstignesc în ei înşişi pe Fiul lui Dumnezeu şi îl expun batjocurii.
7 Căci pământul care absoarbe ploaia care cade deseori peste el şi produce ierburi folositoare pentru cei ce îl lucrează, primeşte binecuvântare de la Dumnezeu.
8 Dar dacă produce spini şi ciulini, este fără valoare şi blestemul este aproape, iar la urmă i se dă foc.

9 Chiar dacă vorbim astfel, în ceea ce vă priveşte, iubiţilor, suntem convinşi că sunteţi într-o stare mai bună şi mai aproape de mântuire,
10 pentru că Dumnezeu nu este nedrept încât să uite faptele voastre şi iubirea pe care aţi arătat-o faţă de numele lui, când i-aţi slujit pe sfinţi şi-i slujiţi.
11 Dorim însă ca fiecare dintre voi să arate aceeaşi râvnă în desăvârşirea speranţei până la sfârşit,
12 astfel încât să nu fiţi nepăsători, ci imitatorii acelora care, prin credinţă şi răbdare, moştenesc promisiunile.

13 De fapt, când Dumnezeu i-a dat promisiunea lui Abraham, pentru că nu putea să jure pe cineva mai mare, s-a jurat pe sine,
14 spunând: Cu adevărat te voi copleşi de binecuvântări şi te voi înmulţi la nesfârşit.
15 Şi astfel, aşteptând cu răbdare, [Abraham] a obţinut cele promise.
16 Oamenii jură pe cineva mai mare şi jurământul este pentru ei o garanţie care pune capăt oricărei neînţelegeri.
17 De aceea, voind să arate moştenitorilor promisiunii, într-un mod şi mai clar, neclintirea hotărârii sale, Dumnezeu s-a legat cu jurământ
18 pentru ca, prin două fapte neschimbătoare, în care este imposibil ca Dumnezeu să fi minţit, noi, care căutăm scăpare, să avem o încurajare puternică pentru a ţine cu tărie speranţa care ne-a fost propusă.
19 Pe aceasta o avem ca o ancoră a sufletului, sigură şi puternică, ce pătrunde dincolo de catapeteasmă,
20 unde a intrat pentru noi, ca premergător, Isus, devenit pentru veşnicie mare preot, după rânduiala lui Melchisedec.