1 Într-adevăr, acest Melchisedec, regele Salemului, preot al Dumnezeului preaînalt, a ieşit în întâmpinarea lui Abraham când acesta se întorcea de la nimicirea regilor, şi l-a binecuvântat.
2 Acestuia, Abraham i-a dat a zecea parte din toate. Numele lui, tradus, înseamnă mai întâi rege al dreptăţii, apoi şi rege al Salemului, care înseamnă rege al păcii.
3 Fără tată, fără mamă, fără genealogie, ne-având nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, fiind asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, el rămâne preot pentru veşnicie.

4 Observaţi deci cât de mare este acela căruia patriarhul Abraham i-a dat a zecea parte din pradă!
5 Şi în timp ce aceia dintre fiii lui Levi care au primit preoţia au poruncă după lege să pretindă zeciuiala de la popor, adică de la fraţii lor, cu toate că şi aceştia se trag din Abraham,
6 acesta, care nu se trage din ei prin genealogie, l-a supus la zeciuiala pe Abraham şi l-a binecuvântat pe cel care avea promisiunile.
7 Fără nici o îndoială, cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare.
8 Şi în timp ce aici primesc zeciuiala oameni muritori, acolo este unul despre care se dă mărturie că trăieşte.
9 Şi ca să spunem aşa, prin Abraham, chiar şi Levi, care primeşte zeciuiala, este supus la zeciuiala,
10 căci era încă în trupul tatălui, când Melchisedec i-a ieşit în întâmpinare.

11 Aşadar, dacă desăvârşirea ar fi fost obţinută prin preoţia levitică – fiindcă poporul sub aceasta a primit Legea – ce nevoie ar fi fost să se fi ridicat un alt preot după rânduiala lui Melchisedec, fără să se fi numit după rânduiala lui Aaron?
12 Căci, o dată schimbată preoţia, în mod necesar are loc şi schimbarea Legii,
13 pentru că acela despre care se spun acestea face parte dintr-un alt trib din care nimeni n-a slujit altarului.
14 De fapt, este cunoscut că Domnul nostru se trage din Iuda, trib în privinţa căruia Moise n-a spus nimic despre preoţi.

15 Acest lucru este şi mai evident dacă, după rânduiala lui Melchisedec, se ridică un alt preot,
16 care a devenit astfel nu după prescrierea unei legi trupeşti, ci după puterea unei vieţi nepieritoare.
17 Căci avem mărturie despre el:
Tu eşti preot în veci,
după rânduiala lui Melchisedec.
18 Astfel, abrogarea poruncii precedente are loc din cauza slăbiciunii şi a imperfecţiunii ei.
19 Pentru că Legea nu a desăvârşit nimic, dar este o introducere la o speranţă mai mare prin care ne apropiem de Dumnezeu.

20 Cu atât mai mult cu cât aceasta nu s-a făcut fără jurământ; pentru că ei au devenit preoţi fără jurământ,
21 pe când el cu jurământul aceluia care spune despre el:
Domnul s-ajurat
şi nu-i va părea rău:
Tu eşti preot în veci.
22 Pentru aceasta, Isus a devenit garantul unei alianţe mai bune.
23 Erau mai mulţi cei care deveneau preoţi, pentru că moartea îi împiedica să dureze,
24 dar el, pentru că rămâne în veci, are o preoţie netrecătoare.
25 De aceea el poate să mântuiască definitiv pe cei care se apropie prin el de Dumnezeu, căci este totdeauna viu pentru a interveni în favoarea lor.

26 Într-adevăr, de un astfel de mare preot avem nevoie: sfânt, nevinovat, fără pată, separat de păcătoşi, mai presus de ceruri;
27 el nu are nevoie, ca marii preoţi, să aducă jertfă în fiecare zi, mai întâi pentru păcatele proprii şi apoi pentru cele ale poporului: aceasta a făcut-o o dată pentru totdeauna, jertfindu-se pe sine însuşi.
28 De fapt, Legea pune ca mari preoţi oameni care au slăbiciuni, dar cuvântul jurământului, venit în urma Legii, îl constituie pe Fiul care este desăvârşit pentru totdeauna.