1 Căci Domnul va avea milă de Iacob, îl va alege din nou pe Israel şi-i va face să se odihnească în ţara lor; străinii se vor alipi de ei şi se vor asocia cu casa lui Iacob.
2 Popoarele îi vor lua şi-i vor duce înapoi la locuinţa lor, iar casa lui Israel îi va stăpâni în ţara Domnului ca sclavi şi sclave. Îi vor lua captivi pe cei care i-au ţinut captivi şi vor stăpâni asupra celor care i-au oprimat.

3 În ziua în care Domnul te face să te odihneşti de necazul tău, de tulburarea şi desclavia ta cea grea la care ai fost supus,
4 atunci vei rosti această satiră împotriva regelui Babilonului şi vei spune:

„Cum a încetat asupritorul
şi cum a încetat datoria!
5 Domnul a frânt toiagul celor răi,
nuiaua stăpânitorilor.
6 Cel care lovea popoarele cu furie,
lovind fără încetare,
cel care stăpânea cu mânie neamurile,
este stăpânit fără cruţare.
7 Tot pământul se odihneşte în linişte;
[oamenii] izbucnesc în strigăte de bucurie.
8 Până şi chiparoşii şi cedrii din Liban
se bucură pe seama ta: «De când zaci tu,
nu s-a mai ridicat [nimeni] împotriva noastră să ne taie».
9 Şeolul de dedesubt se agită pentru tine
ca să te întâmpine la venirea ta,
umbrele se ridică împotriva ta;
pe toate căpeteniile pământului
îi fac să se ridice de pe tronurile lor,
pe toţi regii neamurilor
10 Toţi vor răspunde şi vor spune împotriva ta:
«Şi tu ai slăbit ca şi noi
şi ai devenit asemenea nouă!».
11 A coborât în Şeol măreţia ta,
sunetul alăutei tale;
larvele zac sub tine
şi viermii sunt acoperământul tău.
12 Cum ai căzut din cer,
luceafăr strălucitor, fiu al zorilor!
Cum ai fost doborât la pământ,
tu, dominator al neamurilor!
13 Tu ziceai în inima ta:
«Voi urca în cer,
deasupra stelelor lui Dumnezeu voi stabili tronul meu,
voi sta pe muntele adunării, în partea de nord.
14 Voi urca deasupra înălţimilor norilor
şi voi fi asemenea Celui Preaînalt».
15 Dar vei coborî în Şeol,
până în adâncurile abisului!
16 Cei ce vor vedea se vor uita atent la tine şi vor înţelege:
acesta este omul care făcea să se cutremure pământul
şi să se clatine domniile,
17 care a făcut lumea un pustiu,
a distrus cetăţile ei
şi nu dădea drumul captivilor acasă.
18 Toţi regii neamurilor,
toţi stau cu cinste, fiecare în locuinţa lui.
19 Dar tu vei fi aruncat din mormântul tău
ca o ramură uscată,
acoperit cu cei ucişi,
cu cei străpunşi de sabie
care coboară până la fundul abisului,
ca un cadavru călcat în picioare.
20 Tu nu te vei uni cu ei la înmormântare,
pentru că ţi-ai jefuit ţara şi ţi-ai ucis poporul.
Nu va fi amintită descendenţa celor răi.
21 Pregătiţi măcelărirea fiilor din cauza nelegiuirii părinţilor lor,
ca să nu se ridice şi să moştenească pământul
şi să nu umple suprafaţa pământului cu cetăţi!

22 «Mă voi ridica împotriva lor – oracolul Domnului Sabaot – şi voi şterge din Babilon numele şi restul, urmaşii şi rudele – oracolul Domnului.

23 Voi face din el o moştenireaaricilor şi o apă mlăştinoasă şi îl voi mătura cu mătura nimicirii», oracolul Domnului Sabaot.

24 Domnul Sabaot ajurat şi a zis:
«După cum m-am gândit, aşa va fi
şi, după cum am plănuit, aşa se va împlini.
25 Voi zdrobi Asiria în ţara mea,
o voi călca în picioare pe munţii mei.
Jugul ei se va îndepărta de deasupra lor
şi povara ei de pe umerii lor se va înlătura».
26 Acesta este planul hotărât împotriva întregului pământ
şi acesta este braţul întins asupra tuturor neamurilor.
27 Domnul Sabaot a hotărât: cine se poate opune?
Braţul lui este întins: cine poate să-l întoarcă?.

28 în anul morţii regelui Ahaz,
a fost această profeţie:
29 „Nu te bucura, Filistee toată!
Căci s-a frânt nuiaua care telovea,
pentru că din rădăcina şarpeluiva ieşi o viperă
şi dinpuiul ei un balaur.
30 Atunci, întâii născuţi ai celor săraci sevor sătura,
iar cei nevoiaşi se vor odihni în siguranţă.
Dar voi omorî prin foame rădăcina ta
şi restul tăuva fi ucis.
31 Gemi, poartă! Ţipă de durere, cetate!
Topeşte-te, Filistee toată!
Căci de la nord vine un fum
şinu este nimeni separat din cetele ei”.
32 Ce se va răspunde mesagerilor neamului?
Căci Domnul a întemeiat Sionul
şi nevoiaşii lui îşi vor găsi refugiul în el.