15
Profeţiedespre Moab.
Înnoaptea pustiirii,
Ar-Moab este distrus;
în noaptea pustiirii, Chir-Moabeste distrus.
Bait şi Dibon au urcat pe înălţimi ca să plângă;
pe Nebo şi la Madaba, Moab urlă.
Toate capetele sunt chele şi toate bărbile sunt rase.
Pe uliţe se încing cu sac;
pe acoperişuri şi în pieţe,
toţi urlă şi varsă lacrimi.
Heşbon şi Eleale strigă:
glasul lor se aude până la Iahaţ.
Cei încinşi pentru război din Moab,
freamătă şi tremură sufletul în ei.
Inima mea strigă pentru Moab;
fugarii lui [aleargă] până la Ţoar, până la Eglat-Şelişia,
căci urcă plângând urcuşul Luhit,
întrucât pe drumul spre Horonaim înalţă strigătul de nimicire.
Apele Nimrim sunt devastate,
iarba s-a uscat şi cea proaspătă s-a veştejit
şi nu mai este [nimic] verde.
De aceea, bogăţiile făcute şi proviziile lor le transportă dincolo de Pârâul Sălciilor.
Căci strigătul lor înconjoară hotarele Moabului,
urletul, până la Eglaim
şi vaietul, până la Beer-Elim.
Apele din Dimon sunt pline de sânge,
căci voi adăuga peste Dimon [alte nenorociri],
un leupentru cei scăpaţi din Moab şi pentru cei rămaşi din ţară.