1 Trimiteţi mielul stăpânitor al pământului din Sela spre pustiu,
la muntele fiicei Sionului
2 Ca o pasăre rătăcită, alungată din cuib,
aşa vor fi fiicele lui Moab la trecătorile [râului] Arnon.
3 „Ţineţi sfat, luaţi o decizie!
Fă ca noaptea umbra în miezul zilei!
Ascunde-i pe cei alungaţi, iar pe fugar nu-l da în vileag!
4 Să locuiască la tine fugarii mei din Moab,
tu să le fii refugiu dinaintea distrugătorului!
Căci asupritorul nu va mai fi,
distrugerea va înceta
şi cel care calcă în picioare va dispărea din ţară.
5 Un tron va fi stabilit prin îndurare:
pe el va sta întru adevăr în cortul lui David cel care judecă,
Cel care caută judecată şi cel care aleargă după dreptate.

6 Am auzit de îngâmfarea foarte mare a Moabului,
de trufia, semeţia lui.
Şi [această] aroganţă a lui oare nu e numai vorbărie?

7 De aceea Moab geme pentru Moab: toţi gem;
după turtele de stafide din Chir-Hareset jelesc încremeniţi.
8 Căci câmpiile din Heşbon sunt vlăguiteca via din Sibma;
stăpânii neamurilor calcă în picioare butucii
cu strugurii ei până la Iaezer: ajung şi rătăcesc în pustiu,
când mlădiţele ei se întindeau şi ajungeau la mare.
9 De aceea voi plânge cu plânsul Iaezerului pentru via din Sibma;
vă voi sătura cu lacrimile mele, Heşbon şi Eleale,
pentru că un strigăt s-a abătut asupra roadelor de vară
şi asupra secerişului.
10 Bucuria şi veselia au dispărut din grădină,
în vii nu se mai cântă, nici nu se mai chiuie;
strugurii în teascuri nu mai sunt striviţi de cei care îi calcă
şi am făcut să înceteze strigătul de bucurie.
11 De aceea freamătă măruntaiele mele ca o harpă pentru Moab
şi interiorul meu pentru Chir-Hares.
12 Când se va arăta obosit Moabul pe înălţimi,
va veni la sanctuarul său ca să se roage, dar nu va putea”.

13 Acesta este cuvântul pe care l-a rostit Domnul odinioară cu privire la Moab.
14 Dar acum, Domnul vorbeşte: „După trei ani, ca anii unui om tocmit, măreţia Moabului va fi dispreţuită cu toată mulţimea lui cea mare; puţinul care va mai rămâneva fi mic şi fără însemnătate”.