1 Vai de Ariel, Ariel, cetatea unde şi-a-fixat David tabăra!
Adăugaţi an la an şi să-şi facă sărbătorile cursul lor!
2 Îl voi oprima pe Ariel;
vor fi durere şi întristare
şi va fi pentru mine ca Ariel.
3 Voi aşeza tabăra împotriva ta de jur împrejur,
te voi înconjura cu turnuri
şi voi ridica întăritori împotriva ta.
4 Vei fi umilită şi din pământ vei vorbi;
vorbirea ta, din ţărână, va fi slabă
şi glasul tău, din pământ,
din ţărână vei murmura cuvintele tale.
5 Dar mulţimea duşmanilor tăi va fi ca pulberea măruntă,
iar mulţimea asupritorilor tăi, ca pleava care trece:
şi aceasta va fi imediat, pe neaşteptate.
6 Vei fi vizitat de Domnul Sabaot
cu tunet, cutremur şi vuiet mare,
cu vârtej de vânt şi furtună
şi flăcări de foc mistuitor.
7 Va fi ca un vis, ca o viziune de noapte
mulţimea tuturor neamurilor care luptă împotriva lui Ariel,
toţi cei care luptă împotriva lui şi a întăriturilor sale,
şi-l vor strâmtora.
8 După cum cel flămând visează că mănâncă,
dar se trezeşte customacul gol,
sau după cum cel însetat visează că bea,
dar se trezeşte frânt şi cu gâtul uscat,
astfel va fi mulţimea tuturor neamurilor
care vor lupta împotriva muntelui Sion.

9 Rămâneţi încremeniţi şi uimiţi!
Închideţi ochii şi fiţi orbi!
Ei sunt beţi, dar nu de vin;
se clatină, dar nu de băutură tare.
10 Domnul a revărsat asupra voastră un duh de toropeală,
v-a legat ochii voştri – profeţii –
şi v-a răsucit capetele – văzătorii.

11 De aceea, orice viziune va fi precum cuvintele unei cărţi sigilate care este dată cuiva care ştie să citească, spunând: „Citeşte-o!”, iar el zice: „Nu pot, căci este sigilată”.
12 sau ca şi cum ar fi dată cuiva care nu ştie să citească, zicând: „Citeşte-o!”, iar el spune:„Nu ştiu să citesc”.

13 Domnul zice:
„Pentru că poporul acesta se apropie de mine cu gura
şi mă preamăreşte cu buzele,
dar inima lui este departe de mine,
iar teama de mine este o poruncă învăţată de la oameni,
14 de aceea, voi face din nou fapte minunate pentru acest popor,
va pieri înţelepciunea celor înţelepţi
şi priceperea celor pricepuţi va dispărea.
15 Vai de cei care-şi ascund planul departe de Domnul,
iar faptele lor sunt în întuneric
şi zic: «Cine ne vede şi cine ne cunoaşte?»!
16 Cât de naivi sunteţi!
Oare este considerat olarul ca lutul?
Sau zice lucrarea despre cel care face: «Nu tu m-ai făcut»?
Sau cel întocmit despre cel care întocmeşte: «Nu pricepe».
17 Oare nu mai este încă puţin timp
şi Libanul se va schimba în grădină,
iar grădina va fi considerată o pădure?
18 În ziua aceea, surzii vor auzi cuvintele cărţii,
iar ochii orbilor vor vedea din beznă şi întuneric.
19 Bucuria celor sărmani va creşte în Domnul
şi cei săraci dintre oameni se vor veseli în Sfântul lui Israel.
20 Căci cel violent va dispărea,
cel batjocoritor nu va mai fi
şi toţi cei care caută să săvârşească nelegiuire vor fi nimiciţi.
21 Ei care îi făceau vinovaţi pe oameni pentru un cuvânt,
ei care întindeau curse la poartă
şi îl derutau pe cel drept pentru nimica toată.
22 Pentru aceasta, aşa vorbeşte Domnul către casa lui Iacob,
el care l-a răscumpărat pe Abraham:
„Acum, Iacob nu se va ruşina
şi faţa lui nu va păli acum”.
23 Căci, atunci când îi vor vedea pe copiii lor,
lucrarea mâinilor mele, în mijlocul lor,
vor sfinţi numele meu,
îl vor sfinţi pe Sfântul lui Iacob
şi de Dumnezeul lui Israel se vor teme.
24 Cei derutaţi cu duhul vor dobândi pricepere
şi cei care murmură vor primi învăţătură.