1 „Mângâiaţi, mângâiaţi-l pe poporul meu!”, spune Dumnezeul vostru.
2 „Vorbiţi la inimă Ierusalimului
şi spuneţi-i că suferinţa lui s-a terminat,
cănelegiuirea sa a fost răscumpărată,
pentru că a fost luat din mâna Domnului dublul pentru păcatele sale”.
3 Un glas strigă:
”În pustiu pregătiţi calea Domnului,
îndreptaţi în loc neumblat o cale pentru Dumnezeul nostru!
4 Orice vale să fie înălţată,
orice munte şi price deal vor fi nivelate,
ce este strâmb va fi îndreptat, iar ce este colţuros va fi netezit”.
5 Atunci se va descoperi gloria Domnului
şi toate făpturileo vor vedea împreună,
căci gura Domnului a vorbit.

6 Un glas zice: «Strigă!»,
dar a răspuns: «Ce să strig?».
Orice făptură este ca iarba
şi toată frumuseţea ei este ca floarea câmpului.
7 Iarba se usucă, floarea se ofileşte,
pentru că Duhul Domnului suflă peste ele;
cu adevărat, poporul este ca iarba.
8 Iarba se usucă, floarea se ofileşte,
dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pentru totdeauna.

9 Suie-te pe un munte înalt, mesageră a Sionului;
ridică-ţi cu putere glasul, mesageră a Ierusalimului;
ridică-l, nu te teme!Spune cetăţilor lui Iuda:
«Iată Dumnezeul vostru!».
10 Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere
şi braţul lui stăpâneşte! Iată, răsplata lui este cu el
şi faptele sale sunt înaintea lui!
11 Ca un păstor îşi va paşte turma:
cu braţul lui va aduna mieii şi-i va ridica la pieptul său,
iar pe cele care alăptează le va conduce cu grijă

12 Cine a măsurat apele în căuşul mâinii?
Cine a calculat cerurile cu palma
şi cu baniţa, pulberea pământului?
Cine a cântărit munţii cu cântarul
şi colinele, cu balanţa?
13 Cine a orientat Duhul Domnului
şi care om l-a învăţat ca sfetnic al său?
14 Cu cine s-a sfătuit ca să dobândească pricepere,
să înveţe calea judecăţii, să-i indice ştiinţa
şi să-i facă cunoscută calea înţelegerii?
15 Iată, neamurile sunt ca o picătură într-o găleată,
ca un fir de praf pe o balanţă sunt considerate;
iată, insulele cântăresc cât pulberea fină!
16 Libanul nu este de ajuns pentru un foc
şi animalele lui nu sunt de ajuns pentru o ardere de tot.
17 Toate neamurile sunt nimic înaintea lui,
mai puţin decât nimic şi gol sunt considerate faţă de el.
18 Cu cine voiţi să îl asemănaţi pe Dumnezeu?
Şi cu ce imagine vreţi să-l comparaţi?

19 Meşteşugarul toarnă un idol,
aurarul îl acoperă cu aur
şi toarnă lănţisoare de argint.
20 Cine are puţin de oferit alege un lemn care nu putrezeşte,
îşi caută un meşteşugar înţelept
ca să-i facă un idol care nu se mişcă.

21 Oare nu ştiţi? Oare nu aţi auzit?
Oare nu vi s-a spus de la început?
Oare nu aţi priceput [cine a făcut] temeliile pământului?
22 Cel care locuieşte deasupra rotocolului pământului,
ai cărui locuitori sunt ca lăcustele,
el desfăşoară cerurile ca o pânză
şi le întinde ca pe un cort de locuit.
23 El îi ia pe conducători ca pe nimic
şi pe judecătorii pământului îi face nimicnicie.
24 Abia sunt plantaţi, abia sunt semănaţi,
abia tulpinile şi-au înfipt rădăcinile în pământ,
că suflă asupra lor şi se usucă,
iar furtuna le poartă ca pleava.
25 „Cu cine mă veţi asemăna
şi cu cine sunt deopotrivă?”,
spune Cel Sfânt.
26 Ridicaţi-vă ochii spre înălţimi! Cine le-a creat?
El face să iasă, după număr, oştirile lor
şi le cheamă pe toate pe nume.
De mulţimea puterii şi de mărimea tăriei,
nimeni nu este lipsit.
27 De ce spui, Iacob, şi de ce vorbeşti, Israel:
este calea mea ascunsă de Domnul
şi judecata mea, trecută [cu vederea] de Dumnezeul meu?
28 Oare nu ştii sau nu ai auzit
că Domnul este Dumnezeu veşnic?
El, care a creat marginile pământului,
nu oboseşte şi nu se osteneşte,
iar inteligenţa lui nu poate fi pătrunsă.
29 El dă putere celui ostenit
şi înmulţeşte tăria celui vlăguit.
30 Cei tineri obosesc,
iar cei maturi se ostenesc şi se poticnesc,
31 dar cei care speră în Domnul îşi întăresc puterea,
se înalţă ca pe aripi de vultur,
aleargă, dar nu ostenesc,
umblă, dar nu obosesc.