1 „Ascultaţi-mă, insulelor!
Daţi atenţie, popoare îndepărtate!
Domnul m-a chemat din sânul matern,
din pântecele mamei mele şi-a adus aminte de numele meu.
2 A făcut gura mea ca o sabie tăioasă,
umbra mâinii sale m-a adăpostit;
m-a făcut ca o săgeată ascuţită
şi m-a pus în tolba sa.
3 El mi-a zis: «Tu eşti slujitorul meu, Israel;
în tine mă voi glorifica»”.
4 Dar eu spuneam: „Degeaba m-am trudit,
în zadar şi fără folos mi-am consumat puterea.
Şi totuşi, judecata mea este la Domnul
şi răsplata mea, la Dumnezeul meu”.
5 Acum, aşa vorbeşte Domnul,
cel care m-a plăsmuit în sânul mamei
ca să fiu slujitorul lui,
ca să-l întorc pe Iacob şi sa-l adun pe Israel.
De aceea am fost preţuit în ochii Domnului
şi Dumnezeul meu este puterea mea.
6 El zice: „Este puţin să fii slujitorul meu,
ca să ridici triburile lui Iacob
şi să-i aduci înapoi pe cei rămaşi ai lui Israel.
Te-am pus lumină pentru popoare,
ca să fie mântuirea mea până la marginile pământului”.
7 Aşa vorbeşte Domnul,
Răscumpărătorul lui Israel, Cel sfânt al lui,
celui pe care omul îl dispreţuieşte
şi pe care naţiunea îl urăşte,
slujitorului conducătorilor:
„Regii vor vedea şi se vor ridica
iar căpeteniile se vor prosterna
datorită Domnului care este fidel,
datorită Sfântului lui Israel, care te-a ales”.

8 Aşa vorbeşte Domnul:
„În timpul bunăvoinţei ţi-am răspuns
şi în ziua mântuirii te-am ajutat.
Te voi păzi şi te voi face o alianţă pentru popor,
ca să ridici ţara şi să faci să ia în stăpânire moştenirile devastate.
9 Vei spune celor captivi: «Ieşiţi!»
şi celor care sunt în întuneric: «Veniţi afară!».
Vor paşte pe lângă drumuri
şi păşunea lor va fi pe toate colinele golaşe.
10 Nu vor flămânzi şi nu vor înseta;
nu-i va lovi dogoarea şi nici soarele,
pentru că cel care se îndură de ei îi călăuzeşte
şi-i conduce la izvoare de apă.
11 Voi schimba toţimunţii mei în drumuri
şi căile mele vor fi înălţate.
12 Iată-i, vin de departe!
Iată-i, unii [vin] de la nord şi de la vest,
iar alţii din ţara Sinim!”.

13 Strigaţi de bucurie, cerurilor,
bucură-te, pământule,
şi tresăltaţi de bucurie, munţilor,
pentru că Domnul îl mângâie pe poporul său
şi se îndură de sărmanii lui!
14 Sionul a zis:
„Domnul m-a părăsit;
Domnul m-a uitat”.
15 Uită oare o femeie de cel pe care-l alăptează,
fără ca să aibă milă de fiul sânului ei?
Chiar dacă ea ar uita,
eu nu te voi uita.
16 Iată, te-am gravat pe palmele mele,
zidurile tale sunt înaintea mea pururi!
17 Constructorii tăi se grăbesc,
cei care te-au distrus şi cei care te-au devastat
pleacă de la tine.

18 Ridică-ţi ochii de jur împrejur şi priveşte:
toţi se adună şi vin la tine.
Viu sunt eu – oracolul Domnului –
ei toţi sunt ca un ornament cu care te îmbraci
şi te încingi ca o mireasă.
19 Căci ruinele tale, dărâmăturile şi ţara ta pustiită
acum vor fi prea strâmte ca să fie locuite
şi cei care te înghiţeau vor fi departe.
20 Fiii de care ai fost lipsită vor spune la urechile tale:
„Este prea strâmt locul pentru mine.
Lasă-mă să mă apropii, ca să locuiesc!”.
21 Vei spune în inima ta: „Cine mi i-a născut pe aceştia?
Eu eram lipsită de copii şi sterilă, deportată şi rătăcită.
Cine mi i-a crescut pe aceştia?
Iată, rămăsesem singură:
unde erau aceştia?”!

22 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu:
„Iată, îmi voi ridica mâna către naţiuni
şi voi înălţa steagul meu spre popoare –
şi ele îi vor aduce înapoi la sânul tău pe fiii tăi
şi fiicele tale vor fi purtate pe braţe!,
23 Regii vor fi cei care te vor hrăni
şi principesele, cele care te vor alăpta.
Se vor prosterna cu faţa la pământ înaintea ta
şi vor linge praful de pe picioarele tale.
Vei şti că eu sunt Domnul:
cei care-şi pun speranţa în mine nu se vor ruşina.
24 Oare poate fi luată prada de la cel puternic?
Sau poate să scape cel captiv pe drept?”.
25 Căci aşa vorbeşte Domnul:
„Chiar captivii celui puternic vor fi luaţi
şi prada va scăpa de la tiran.
Eu mă voi bate cu cei care se bat cu tine
şi pe fiii tăi îi voi salva.
26 Pe cei care te oprimă îi voi face să mănânce carnea lor
şi să bea sângele lor ca vinul dulce.
Şi va şti toată făptura că eu sunt Domnul, cel care te salvează,
Răscumpărătorul tău, Cel Puternic al lui Iacob”.