1 Aşa vorbeşte Domnul:
„Unde este cartea de despărţire a mamei voastre,
prin care am alungat-o?
Sau căruia dintre creditorii mei v-am vândut?
Iată, pentru păcatele voastre v-am vândut
şi pentru nelegiuirile voastre mama voastră este alungată!
2 De ce la venirea mea nu era nimeni?
Am strigat şi nu era nimeni care să răspundă?
Oare s-a scurtat mâna mea
şi nu mai poate elibera
şi nu mai este putere în mine ca să salvez?
Iată, cu mustrarea mea am făcut să se usuce marea
şi am făcut să se întoarcă râurile în pustiu!
Peştii din ele s-au împuţit, pentru că nu mai este apă
şi mor de sete.
3 Eu îmbrac cerurile în întuneric
şi pun sac drept acoperământ pentru ele.

4 Domnul Dumnezeu mi-a dat o limbă de discipol
ca să ştiu să vin în ajutor cu un cuvânt celui frânt;
el mă trezeşte dimineaţa,
de dimineaţă îmi deşteaptă urechea
ca să ascult asemenea discipolilor.
5 Domnul Dumnezeu mi-a deschis urechea
şi eu nu m-am împotrivit, nu m-am dat înapoi.
6 Spatele l-am dat celor care mă loveau,
obrajii, celor care îmi smulgeau barba.
Nu mi-am ascuns faţa de la cei care mă insultau şi mă scuipau.
7 Domnul Dumnezeu mi-a venit în ajutor,
de aceea nu am fost umilit;
de aceea mi-am făcut faţa ca de cremene
şi ştiu că nu voi fi făcut de ruşine.
8 Cel care mă îndreptăţeşte este aproape:
cine se va ridica împotriva mea?
Să ne prezentăm împreună:
cine este judecătorul meu să se apropie de mine!
9 Iată, Domnul Dumnezeu îmi vine în ajutor:
cine este cel care mă declară vinovat?
Iată, ei toţi se vor învechi ca o haină
pe care o mănâncă molia.
10 Cine dintre voi se teme de Domnul
şi cine ascultă de glasul slujitorului său,
cel care umbla în întuneric şi nu are lumină
să-şi pună încrederea în numele Domnului
şi să se sprijine pe Dumnezeul său!
11 Iată, voi toţi care aprindeţi focul,
care încingeţi cărbuni,
umblaţi în lumina focului vostru
şi între cărbunii pe care i-aţi aprins:
din mâna mea a fost aceasta pentru voi
şi veţi zace în chinuri.