1 Cine este cel care vine din Edom
cu haine viu colorate, din Boţra?
El mândru în hainele lui,
oprimă prin marea lui putere.
Eu, cel care vorbesc cu dreptate şi sunt mare ca să mântuiesc.
2 De ce sunt roşii hainele tale
şi veşmintele tale, ca ale celui care striveşte în teasc?
3 Eusingur le-am călcat în teasc
şi dintre popoare nu era nimeni cu mine.
Le-am călcat în mânia mea
şi le-am zdrobit în furia mea.
4 Sângelelor a ţâşnit pe hainele mele
şi toată îmbrăcămintea mea mi-am pătat-o.
5 Am privit, dar nu era nimeni care să ajute,
m-am mirat: nu era nimeni care să sprijine.
De aceea, braţul meu m-a salvat
şi furia mea, ea m-a sprijinit.
6 În mânia mea am călcat popoare în picioare
şi le-am îmbătat în furia mea.
Şi am făcut să curgă sângele lor în pământ.

7 Voi face să se aminteascăbunătatea Domnului şi lauda Domnului,
după toate câte ni le-a făcut Domnul,
ca şi multul bine pentru casa lui Israel,
pe care le-a făcut după marea sa îndurare şi în bunătatea lui.

8 El a zis: „Cu adevărat ei sunt poporul meu,
fii care nu spun minciună”.
El a fost pentru ei mântuire
9 în toate strâmtorările lor.
Erau în strâmtorare şi îngerul dinaintea lui i-a mântuit:
pentru dragostea lui şi pentru mila lui, el i-a răscumpărat,
i-a ridicat şi i-a purtat în zilele de odinioară.
10 Dar ei s-au revoltat şi l-au întristat pe Duhul său cel Sfânt;
el s-a întors împotriva lor ca duşman
şi el însuşi a luptat împotriva lor.
11 Şi-a amintit de zilele de odinioară,
de Moise şi de poporul său.
Unde este cel care i-a scos din mare cu păstorii turmei sale?
Unde este cel care a pus în ei Duhul său cel Sfânt?
12 El l-a făcut să meargă la dreapta sa pe Moise, braţul splendorii sale,
şi a despicat apele înaintea lor, ca să-i facă un nume veşnic;
13 i-a făcut să meargă prin abisuri ca pe cal în pustiu
şi nu s-au poticnit.
14 Cumcoboară o cireada în vale,
aşa le-a dat odihnă Duhul Domnului,
tot aşa ai călăuzit poporul tău ca să-ţi faci un nume măreţ.

15 Priveşte din cer şi vezi din locuinţa sfinţeniei şi a splendorii tale!
Unde sunt zelul şi puterea ta?
S-au restrâns oare freamătul tău şi îndurarea ta faţă de mine?
16 Căci eşti tatăl nostru;
Abraham nu ne-a cunoscut şi Israel nu ne-a luat în seamă.
Tu, Doamne, eşti tatăl nostru;
numele tău este „Răscumpărătorul nostru” din veşnicie.
17 De ce, Doamne, ne-ai făcut să rătăcim de la căile tale
şi ne-ai împietrit inima ca să nu se teamă de tine?
întoarce-te de dragul slujitorilor tăi,al triburilor moştenirii tale!
18 Pentru puţin timp a stăpânit poporul tău cel sfânt;
adversarii tăi au călcat în picioare sanctuarul tău.
19 Am devenit de demult cei asupra cărora nu ai stăpânit
şi peste care nu a fost invocat numele tău.

20 O, dacă ai despica cerurile şi ai coborî!
Munţii s-ar topi înaintea ta.