1 Precum focul aprinde vreascurile
şi cum face focul apa să clocotească,
pentru ca să faci numele tău cunoscut duşmanilor tăi,
ca să tremure neamuri înaintea ta.

2 Când făceai fapte înfricoşătoare, pe care nu le aşteptam,
ai coborât şi, în faţa ta, munţii s-au cutremurat.
3 Din veşnicie nu s-a auzit şi nu a ajuns la ureche,
ochiul nu a văzut alt Dumnezeu, în afară de tine,
ca să facă [astfel de lucruri] pentru cel care se încrede în el.
4 Tu vii în întâmpinare celui care se bucură şi face dreptatea
[umblând] pe căile tale şi aducându-şi aminte de tine.
Iată, tu te-ai mâniat şi noi am păcătuit împotriva ta dintotdeauna.
Oare vom mai fi mântuiţi?
5 Noi toţi eram precum celimpur,
toate faptele noastre de dreptate, ca o haină întinată;
noi toţi ne veştejeam ca frunza,
păcatele noastre ne spulberau ca vântul.
6 Nu este cine să invoce numele tău,
care să se ridice şi să se sprijine de tine,
pentru că ţi-ai ascuns faţa de la noi
şi ne-ai făcut să ne topim prin păcatele noastre.
7 Acum, Doamne, tu eşti tatăl nostru;
noi suntem lutul, iar tu olarul.
Noi toţi suntem lucrarea mâinii tale.

8 Nu te mânia, Doamne, prea tare
şi nici nu-ţi adu aminte pentru totdeauna de păcat!
Iată, vezi, te rog, noi toţi suntem poporul tău!
9 Cetăţile tale sfinte au devenit pustiu,
Sion este un deşert şi Ierusalimul, o ruină.
10 Casa sfinţeniei şi a splendorii noastre,
unde te lăudau părinţii noştri, a căzut pradă focului,
iar lucrurile noastre de preţ au devenit o ruină.
11 Oare pentru acestea te vei opri, Doamne?
Vei tăcea şi ne vei umili la nesfarşit?