1 Ţofar din Naamah a luat cuvântul şi a zis:
2 „Oare să nu se răspundă la multele cuvinte?
Oare poate fi drept un vorbăreţ?
3 Vorbăria ta va face oamenii să tacă?
Vei lua în râs şi nu va fi cine să se ruşineze?
4 Tu ai zis: «învăţătura mea este curată
şi sunt fară pată în ochii tăi».
5 O, de-ar scoate Dumnezeu o vorbă
şi de şi-ar deschide buzele faţă de tine!
6 De ţi-ar face cunoscute tainele înţelepciunii –
căci de nepătruns sunt spre înţelegere –
ai şti că Dumnezeu uită de nelegiuirea ta!
7 Poţi tu, cercetând, să-l găseşti pe Dumnezeu
sau să-l afli în mod desăvârşit pe Cel Atotputernic?
8 El este ca înălţimile cerurilor: ce poţi face tu?
Este ca adâncurile Şeolului: ce poţi şti?
9 Măsura lui este mai întinsă decât pământul
şi lăţimea, [mai mare] decât marea.
10 Dacă trece, dacă închide, dacă convoacă,
cine poate face să se întoarcă?
11 Căci el îi cunoaşte pe oamenii vanităţii,
vede nelegiuirea, chiar dacă nu se observă.
12 Omul nebun devine inteligent
când puiul de măgar va da naştere unui om!

13 Dar tu, întăreşte-ţi inima
şi întinde-ţi palmele spre el!
14 Dacă îndepărtezi nedreptatea din mâinile tale
şi nu laşi să locuiască nelegiuirea în cortul tău,
15 atunci îţi vei ridica faţa din infirmitate, vei fi stabil şi nu te vei teme;
16 atunci tu vei uita chinul,
îţi vei aminti ca de apele care au trecut.
17 Viaţa ta se va ridica precum amiaza,
întunericul tău va deveni ca aurora.
18 Vei avea încredere, pentru că este speranţă,
şi, întorcându-te, vei locui în siguranţă.
19 Te vei culca şi nu va fi cine să te înspăimânte
şi mulţi se vor îndrepta spre faţa ta.
20 Dar ochii celor nelegiuiţi se vor consuma;
locul de scăpare va pieri de la ei
şi speranţa lor va fi să-şi dea duhul”.