1 Iob a luat cuvântul şi a zis:
2 „Cum l-ai ajutat tu pe cel fără putere
şi cum ai salvat braţul fară vigoare!
3 Cum l-ai stârnit pe cel fară înţelepciune
şi cât de mult ai făcut cunoscut planul!
4 Cui i-ai făcut cunoscute cuvintele
şi ce fel de suflare iese din tine?

5 Morţii tremură dedesubtul apelor şi al celor care le locuiesc.
6 Locuinţa morţilor este goală înaintea lui
şi nu este văl pentru împărăţia morţii.
7 Întinde nordul peste abis
si atârnă pământul de ceea ce nu este.
8 Leagă apele de norii săi
şi norul nu se rupe sub ele.
9 Acoperă faţa tronului său
şi-şi întinde norul peste el.
10 Trasează o limită pe suprafaţa apelor,
până la extremitatea dintre lumină şi întuneric.
11 Coloanele cerului se cutremură
şi se uimesc la ameninţarea lui.
12 Prin puterea lui, tulbură marea,
prin pricepere, îl zdrobeşte pe Rahab.
13 Cu suflarea lui, înseninează cerul
şi mâna lui străpunge şarpele fugar.
14 Iată, acestea sunt marginile căilor sale!
Este un murmur cuvântul pe care-l auzim despre el?
Tunetul puterii sale, cine-l poate înţelege?”.