1 Iob a continuat să-şi pronunţe asemnănarea, zicând:
2 „Viu este Dumnezeu, care mi-a întors judecata,
Cel Atotputernic, care mi-a amărât sufletul!
3 Cât timp va mai fi suflare în mine
şi suflarea lui Dumnezeu va fi în nările mele,
4 buzele mele nu vor rosti nedreptate
şi limba mea nu va premedita înşelăciune.
5 Departe de mine să vă dau dreptate vouă!
Până când nu-mi voi da duhul,
nu voi întoarce neprihănirea mea de la mine.
6 Voi ţine cu putere la dreptatea mea şi nu voi ceda;
inima mea nu-mi reproşează niciuna din zilele mele.
7 Să fie ca un nelegiuit duşmanul meu
şi ca un nedrept, cel care se ridică împotriva mea!
8 Care este speranţa celui făţarnic
când Dumnezeu îl frânge,
când îi ia viaţa?
9 Îi ascultă Dumnezeu strigătul
când vine peste el strâmtorarea?
10 Se va bucura el de Cel Atotputernic
şi-l va chema pe Dumnezeu tot timpul
11 Vă voi învăţa pe voi despre mâna lui Dumnezeu,
nu vă voi ascunde ceea ce este la Cel Atotputernic.
12 Iată, voi toţi aţi văzut!
De ce flecăriţi deşertăciune?

13 Aceasta este partea omului nelegiuit de la Dumnezeu,
moştenirea pe care cei violenţi o iau de la Cel Atotputernic
14 Dacă i se înmulţesc fiii, vor fi pentru sabie
şi cei ce vor ieşi din el nu se vor sătura de pâine.
15 Cei care rămân din el vor fi îngropaţi în moarte,
iar văduvele lui nu vor plânge.
16 Dacă strânge argint ca praful
şi pregăteşte haine ca lutul,
17 el le pregăteşte, dar cel drept le va îmbrăca,
iar argintul va fi partea celui nevinovat.
18 El construieşte casa ca molia
şi ca o colibă pe care şi-o face paznicul.
19 Bogat se culcă, dar pentru ultima oară;
deschide ochii şi nu mai este.
20 Năvălesc peste el spaimele ca apa,
iar noaptea îl răpeşte furtuna.
21 Îl ia [vântul] din Răsărit şi se duce,
îl smulge de la locul lui.
22 Aruncă asupra lui şi nu-i este milă
şi ar vrea să fugă de mâna lui.
23 Vor bate din palme împotriva lui:
şi vor fluiera contra lui din locul lor.