1 Într-adevăr, pentru aceasta îmi tremură inima
şi sare de la locul ei.
2 Ascultaţi vuietul glasului său
şi murmurul care iese din gura lui!
3 Sub toate cerurile îl lasă liber
şi lumina lui, până la marginile pământului.
4 După el mugeşte tunetul,
bubuie la tunetul măreţiei sale
şi nu-l reţine când se aude glasul lui.
5 Dumnezeu bubuie cu tunetul său în chip minunat;
face lucruri mari, pe care nu le recunoaştem.
6 El zice zăpezii; «Cazi pe pământ!»;
[spune] ploii: «Plouă!», iar ploii în averse: «Cazi cu putere!».
7 Pecetluieşte mâna tuturor oamenilor,
ca oamenii să recunoască lucrarea lui.
8 Vieţuitoarele vin în locul lor ascuns
şi se culcă în vizuinile lor.
9 Din camera [ei] vine furtuna
şi de la vânturile reci, frigul.
10 De la suflarea lui Dumnezeu se face gheaţa
şi lăţimea apelor se strâmtează.
11 Încarcă norii cu aburi
şi norul împrăştie lumina lui.
12 El îl face să rotească şi să se întoarcă după planurile sale
ca să împlinească tot ceea ce le porunceşte
pe toată suprafaţa rotogolului pământului.
13 Face să fie aflat sau ca un toiag pentru pământ,
sau ca bunăvoinţă.

14 Pleacă-ţi urechea la aceasta, Iob!
Stai şi pricepe faptele minunate ale lui Dumnezeu!
15 Ştii tu cum pune Dumnezeu [norii] deasupra
şi cum face să strălucească lumina norului său?
16 Ştii tu despre plutirea norilor,
faptele minunate ale celui desăvârşit în ştiinţă?
17 El îţi încălzeşte hainele
când pământul se odihneşte de vântul din sud.
18 Poţi tu întinde cu el cerurile
tari ca o oglindă turnată?
19 Fă-ne să ştim ce să-i spunem,
căci nu suntem pregătiţi din cauza întunericului!
20 Cine-i va da de veste că vreau să-i vorbesc?
Dacă cineva vorbeşte, va fi nimicit.
21 Acum nu se vede lumina,
ea străluceşte între nori;
dar va trece un vânt şi-i va curăţa.
22 De la nord vine aurul.
La Dumnezeu este o splendoare înfricoşătoare.
23 Pe Cel Atotputernic nu-l putem afla,
căci este mare în putere şi judecată, cu multă judecată şi nu umileşte.
24 De aceea, oamenii să se teamă de el,
căci el nu se uită la niciun înţelept cu inima”.