1 Iob a luat cuvântul şi a zis:
2 „Într-adevăr, ştiu că e aşa.
Cum ar putea să fie drept omul înaintea lui Dumnezeu?
3 Dacă ar dori să se certe cu el,
nu i-ar răspunde la una dintr-o mie [de provocări].
4 El este înţelept cu inima şi tare în putere.
Cine s-a întărit împotriva lui şi are pace?
5 El mută munţii fară ca ei să ştie
că îi răstoarnă în mânia lui.
6 Cutremură pământul din locul lui
şi coloanele sale se clatină.
7 Vorbeşte soarelui şi nu răsare
şi sigilează stelele.
8 Întinde singur cerurile
şi umblă pe înălţimile mării.
9 El face Ursa, Orionul şi Pleiadele
şi camerele din Teman
10 El face lucruri mari, care nu pot fi pătrunse,
fapte minunate, care nu pot fi numărate.
11 Iată, trece pe lângă mine, şi eu nu-l văd;
se duce, şi eu nu-mi dau seama.
12 Dacă el se ridică, cine-l face să se întoarcă
şi cine-i poate spune: «Ce faci?»?
13 Dumnezeu nu-şi întoarce mânia;
sub el sunt înjosite ajutoarele orgoliului.

14 Dar eu cum să-i răspund
şi cum să aleg cuvintele mele împotriva lui?
15 Chiar dacă aş fi drept, nu i-aş putea răspunde
şi ar trebui să cer îndurare celui care mă judecă.
16 Dacă aş striga şi mi-ar răspunde,
nu aş fi sigur că a ascultat glasul meu.
17 El mă striveşte în furtună
şi înmulţeşte ce este zdrobit în mine pe degeaba.
18 Nu lasă să mi se întoarcă suflarea
şi mă satură cu amărăciune.
19 Cât despre forţă, el este puternic.
Cât despre judecată, cine mă va prezenta?
20 Dacă aş fi drept, gura mea m-ar învinovăţi;
de-aş fi neprihănit, el mă va declara vinovat.

21 Dacă eu sunt neprihănit, nici eu însumi nu ştiu;
îmi resping viaţa.
22 Totuna! De aceea am zis:
el îi nimiceşte fie pe cel neprihănit, fie pe cel nelegiuit.
23 De-ar aduce biciul moartea dintr-odată!
El ia în râs disperarea celor nevinovaţi.
24 Pământul este dat în mâna celui nelegiuit
şi acoperă feţele judecătorilor lui.
Dacă nu el, atunci cine altul?
25 Zilele mele trec mai repede decât cel care aleargă,
fug iară să vadă binele.
26 Se duc precum corăbiile de stuf,
ca vulturul care se repede asupra prăzii.
27 Dacă zic: «Voi uita plângerea mea,
îmi voi schimba înfaţişarea şi voi fi vesel»,
28 mă înspăimânt de toate chinurile mele.
Ştiu că nu mă vei considera nevinovat.
29 Eu sunt nelegiuit:
de ce să mă mai obosesc în zadar?
30 Chiar dacă m-aş spăla în ape din zăpadă
şi mi-aş curăţa cu leşie palmele,
31 tu tot m-ai cufunda în groapă,
că s-ar scârbi de mine şi hainele mele.
32 Căci nu este niciun om ca mine care să-i răspundă
şi să mergem împreună la judecată.
33 Nu este între noi un arbitru
care să-şi pună mâna peste noi amândoi,
34 să îndepărteze toiagul său de deasupra mea
şi mânia lui să nu mă înspăimânte.
35 Atunci aş vorbi şi nu m-aş teme de el,
dar nu este aşa; eu sunt singur cu mine.