Iuda
1
1 Iuda, slujitor al lui Isus Cristos şi frate al lui Iacob, către cei chemaţi, iubiţi de Dumnezeu Tatăl şi păstraţi pentru Isus Cristos:
2 îndurarea, pacea şi iubirea să fie din belşug cu voi.
3 Iubiţilor, aveam o mare dorinţă să vă scriu despre mântuirea noastră comună, dar m-am văzut nevoit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa încredinţată sfinţilor o dată pentru totdeauna.
4 Pentru că s-au strecurat printre voi unii oameni necredincioşi, care au fost proscrişi de mai înainte pentru această condamnare. Ei schimbă harul Dumnezeului nostru în desfrânare şi îl reneagă pe unicul stăpân şi domn al nostru, Isus Cristos.
5 Vreau să vă reamintesc, deşi ştiţi toate aceste lucruri, că Domnul, după ce a salvat poporul din Egipt o dată pentru totdeauna, la urmă i-a făcut să piară pe cei necredincioşi,
6 iar pe îngerii care n-au păstrat propria lor demnitate, ci au părăsit însăşi locuinţa lor, i-a ţinut în întuneric în lanţuri veşnice pentru ziua cea mare a judecăţii.
7 Tot aşa Sodoma şi Gomora şi cetăţile din jurul lor, care la fel ca ele s-au dedat la desfrâu şi au căzut în vicii contra naturii, au devenit exemplu pentru că suferă pedeapsa focului veşnic.
8 Tot aşa şi aceştia, în vedeniile lor, îşi întinează trupul, resping autoritatea Domnului şi insultă fiinţele măreţe.
9 Dar arhanghelul Mihael, când se certa cu diavolul, disputându-şi trupul lui Moise, nu a îndrăznit să aducă o judecată insultătoare, ci a spus: „Să te mustre Domnul!”
10 Însă aceştia insultă cele ce nu cunosc şi îşi găsesc pieirea în cele pe care le fac din instinct, ca nişte animale fără minte.
11 Vai de ei pentru că au urmat calea lui Cain, au căzut pradă rătăcirii lui Balaam, de dragul câştigului, şi au pierit în răzvrătirea lui Core.
12 Aceştia sunt ca nişte pete murdare la mesele voastre comunitare la care iau parte şi se îndoapă cu neruşinare: nori fără apă, purtaţi de vânturi de ici-colo, pomi fără rod la sfârşitul toamnei, morţi de două ori, dezrădăcinaţi,
13 valuri furioase ale mării care îşi spumegă neruşinarea, stele rătăcitoare cărora le este păstrată bezna întunericului pentru veşnicie.
14 Tot despre ei a profeţit Enoh, al şaptelea de după Adam, când spune: „Iată, a venit cu zecile de mii de sfinţi ai săi
15 ca să ţină judecata împotriva tuturor şi să-i condamne pe cei necredincioşi pentru toate faptele necredinţei lor pe care le-au făcut şi pentru cuvintele insultătoare pe care ei, păcătoşi necredincioşi, le-au spus împotriva lui”.
16 Ei sunt nemulţumiţii care murmură, care umblă după poftele lor; gura le vorbeşte cuvinte înfumurate, arătând admiraţie pentru oameni ca să obţină favoruri.
17 Dar voi, iubiţilor, amintiţi-vă de cuvintele pe care vi le-au spus de mai înainte apostolii Domnului nostru Isus Cristos,
18 pentru că vă spuneau: „În timpul de pe urmă vor fi batjocoritori, care umblă după poftele lor nelegiuite”.
19 Aceştia sunt cei care fac dezbinări, senzualii, care nu au Duh.
20 Dar voi, iubiţilor, clădiţi-vă pe credinţa voastră preasfântă, rugându-vă în Duhul Sfânt;
21 păstraţi-vă în iubirea lui Dumnezeu, aşteptând îndurarea Domnului nostru Isus Cristos spre viaţa veşnică.
22 Pe cei care sunt şovăitori, întăriţi-i;
23 pe alţii, salvaţi-i, smulgându-i din foc, pe ceilalţi compătimiţi-i, dar cu teamă, detestând până şi haina aceluia al cărui trup a fost întinat.
24 Celui care poate să vă ferească de la cădere şi să vă prezinte înaintea gloriei sale neprihăniţi şi cu bucurie,
25 unicului Dumnezeu, Mântuitorului nostru, prin Isus Cristos, Domnul nostru, glorie, mărire, tărie şi putere, înaintea tuturor veacurilor şi acum şi în vecii vecilor! Amin.