1 Oamenii lui Israel au jurat la Miţpa: „Niciunul din noi să nu-şi dea fiica de soţie unuia din Beniamin!”.
2 Poporul a venit la Betel şi a stat înaintea lui Dumnezeu până seara. Şi-au ridicat glasul, au plâns amar
3 şi au zis: „De ce, Doamne Dumnezeul lui Israel, s-a întâmplat aceasta în Israel: să lipsească astăzi din Israel un trib întreg?”.
4 A doua zi, poporul s-a ridicat şi a construit acolo un altar şi au adus arderi de tot şi jertfe de împăcare.
5 Fiii lui Israel au zis: „Care dintre toate triburile lui Israel nu a urcat în adunare înaintea Domnului?”. Căci s-a făcut un jurămînt mare împotriva celui care nu a urcat la Domnul la Miţpa: „Să fie dat la moarte!”.

6 Fiilor lui Israel le-a părut rău de Beniamin, fratele lor, şi ziceau: „Astăzi a fost nimicit un trib din Israel.
7 Cum să facem ca [să găsim] soţii pentru cei care au supravieţuit? Fiindcă noi am jurat pe Domnul să nu le dăm fetele noastre ca soţii”.

8 Ei au zis: „Este vreunul dintre triburile lui Israel care nu a urcat la Domnul la Miţpa?”. Iată, nu era nimeni din Iabeş-Galaad în tabără, în adunare.
9 Au cercetat poporul şi, iată, nu era acolo nimeni dintre locuitorii din Iabeş-Galaad.
10 Adunarea a trimis împotriva lor douăsprezece mii de bărbaţi viteji şi le-au poruncit: „Mergeţi şi treceţi-i prin ascuţişul sabiei pe locuitorii din Iabeş-Galaad, pe femei şi pe copii.
11 Să faceţi aceasta: pe orice bărbat şi pe orice femeie care a cunoscut bărbat să-i nimiciţi!”.
12 Au găsit între locuitorii din Iabeş-Galaad patru sute de tinere fecioare care nu cunoscuseră bărbat şi le-au adus în tabără la Şilo, în ţara Canaan.

13 Toată adunarea a trimis să se spună fiilor lui Beniamin care erau la stânca Rimon şi să le transmită pace.
14 În acel timp, [fiii] lui Beniamin s-au întors şi li s-au dat soţii care erau dintre fetele din Iabeş-Galaad, dar nu au fost destule.

15 Poporului i-a fost milă de Beniamin, căci Domnul făcuse o ruptură între triburile lui Israel.
16 Bătrânii adunării au zis: „Cum să facem ca [să găsim] soţii pentru cei care au rămas, căci au fost nimicite femeile lui Beniamin?”.
17 Au zis: „Să fie o moştenire pentru cei care au scăpat din Beniamin ca să nu fie şters un trib din Israel.
18 Dar noi nu putem să dăm de soţii dintre fiicele noastre, pentru că fiii lui Israel au jurat: «Blestemat cel care dă o soţie unuia din Beniamin!»”.

19 Au zis: „Iată, este o sărbătoare a Domnului din an în an la Şilo, care este la nord de Betel, spre răsăritul soarelui, pe drumul care urcă de la Betel la Sihem şi la sud de Lebona”.
20 Le-au poruncit fiilor lui Beniamin: „Mergeţi şi staţi la pândă în vii!.
21 Uitaţi-vă şi, când le veţi vedea pe fetele din Şilo ieşind să joace, ieşiţi din vii să răpiţi fiecare pentru sine o soţie dintre fetele din Şilo şi duceţi-le în ţinutul lui Beniamin.
22 Dacă vor veni părinţii sau fraţii lor să se plângă la noi, le vom spune: «Dăruiţi-ni-le, căci nu ne-am luat prin război câte o soţie pentru fiecare şi nu voi le-aţi dat lor ca să fiţi vinovaţi!»”.

23 Fiii lui Beniamin au făcut aşa: şi-au luat soţii, după numărul lor, dintre cele care jucau, pe care le-au răpit. Apoi au plecat şi s-au întors la moştenirea lor; au zidit cetăţile şi au locuit în ele.

24 În acel timp, fiii lui Israel au plecat de acolo fiecare la tribul lui şi în familia lui şi s-a întors fiecare în moştenirea sa.

25 În zilele acelea nu era rege în Israel. Fiecare făcea ce-i plăcea.