1 Pe vremea când conduceau judecătorii, a fost o foamete în ţară. Un om din Betleemul lui Iuda a plecat să locuiască în câmpiile Moabului împreună cu soţia şi cei doi fii ai săi.
2 Numele omului era Elimelec, numele soţiei sale era Noemi, iar numele celor doi fii erau Mahlon şi Chilion. Erau din Efrata, din Betleemul lui Iuda. Au ajuns în câmpia Moabului şi au locuit acolo.
3 Elimelec, soţul lui Noemi, a murit şi ea a rămas cu cei doi fii ai ei.
4 Ei şi-au luat soţii [dintre fetele] din Moab. Una se numea Orpa şi cealaltă Rut şi au locuit acolo cam zece ani.
5 Au murit şi cei doi, Mahlon şi Chilion, şi Noemi a rămas fără cei doi fii ai ei şi fără soţ.
6 S-au ridicat ea şi nurorile sale şi s-au întors din câmpiile Moabului, pentru că au auzit în câmpiile Moabului că Domnul i-a vizitat poporul şi i-a dat pâine.
7 Ea a ieşit din locul în care locuia – cele două nurori ale ei erau cu ea – şi a pornit la drum ca să se întoarcă în ţara lui Iuda.

8 Noemi le-a zis celor două nurori ale ei: „Mergeţi şi întoarceţi-vă fiecare la casa mamei ei! Domnul să aibă îndurare de voi aşa cum voi aţi avut îndurare faţă de cei care au murit şi faţă de mine!
9 Să vă dea Domnul să găsiţi odihnă, fiecare în casa soţului ei!”. Le-a sărutat, iar ele şi-au ridicat glasul şi au plâns.
10 I-au zis: „Nu, ci ne vom întoarce cu tine la poporul tău!”.
11 Noemi le-a zis: „Întoarceţi-vă, fiicele mele! Pentru ce să veniţi voi cu mine? Mai am eu oare fii în sânul meu ca să poată deveni soţii voştri?
12 Întoarceţi-vă, fiicele mele, şi mergeţi! Eu sunt prea bătrână ca să mă mărit din nou, sau dacă aş spune că mai am speranţă că în această noapte aş fi a unui soţ şi aş naşte fii,
13 aţi aştepta voi până să crească mari şi aţi aştepta voi fără ca să aveţi soţi? Nu, fiicele mele! Eu sunt mult mai amărâtă decât voi, pentru că mâna Domnului este împotriva mea”.
14 Ele şi-au ridicat din nou glasul şi au plâns. Orpa a sărutat-o pe soacra ei, iar Rut a rămas cu ea.

15 [Noemi] a zis [către Rut]: „Iată, cumnata ta s-a întors la poporul ei şi la dumnezeii ei; întoarce-te şi tu după cumnata ta!”.
16 Rut a răspuns:
„Nu insista să te părăsesc
şi să mă întorc de la tine!
Încotro vei merge tu,
voi merge şi eu,
unde te vei odihni tu,
mă voi odihni şi eu;
poporul tău
va fi poporul meu
şi Dumnezeul tău
va fi Dumnezeul meu;
17 unde vei muri tu,
voi muri şi eu
şi voi fi îngropată acolo.
Aşa să-mi facă Domnul
– ba şi mai rău –:
numai moartea
mă va despărţi de tine!”.
18 Când [Noemi] a văzut că era hotărâtă să meargă cu ea, a încetat să-i mai vorbească.

19 Au mers amândouă până când au ajuns la Betleem. Când au intrat în Betleem, toată cetatea s-a pus în mişcare din cauza lor, iar [femeile] ziceau: „Aceasta este Noemi!”.
20 Ea le-a zis: „Nu-mi mai ziceţi Noemi, ci spuneţi-mi Mara, căci Cel Atotputernic m-a amărât foarte mult.
21 Când am plecat eram în belşug şi Domnul mă aduce înapoi cu [mâinile] goale. De ce să-mi mai ziceţi Noemi când Domnul s-a declarat împotriva mea şi Cel Atotputernic mi-a făcut rău?”
22 Noemi şi Rut din Moab, nora sa, s-au întors împreună din câmpiile Moabului. Ele au venit la Betleem când se începea seceratul orzului.