1 În ziua aceea, Debora şi Barac, fiul lui Abinoam, au cântat:

2 „Pentru că [acei] conducători au condus în Israel
şi pentru că poporul s-a oferit de bunăvoie,
binecuvântaţi-l pe Domnul!
3 Ascultaţi, regilor!
Plecaţi urechea, voi care conduceţi:
Eu voi cânta Domnului,
voi cânta Domnului Dumnezeului lui Israel.
4 Doamne, când ai ieşit din Seir,
când ai mers din câmpia Edom,
pământul s-a cutremurat,
cerurile au picurat
şi norii au lăsat să cadă ploaie.
5 Munţii s-au clătinat înaintea Domnului,
aşa şi Sinaiul înaintea Domnului Dumnezeului lui Israel.
6 În zilele lui Şamgar, fiul lui Anat,
în zilele Iaelei,
drumurile erau pustii
şi călătorii mergeau pe căi ocolite.
7 Satele erau pustii în Israel,
erau pustii
până când m-am ridicat eu, Debora,
m-am ridicat eu, mamă a lui Israel.
8 El îşi alesese dumnezei noi.
Războiul era la porţi,
dar nu se vedea nici scut, nici suliţă
între cei patruzeci de mii ai lui Israel.
9 Inima mea este alături de cei care hotărăsc în Israel,
de cei din popor care se oferă de bunăvoie.
Binecuvântaţi-l pe Domnul!
10 Voi, care călăriţi pe măgăriţe albe,
voi, care şedeţi pe covoare
şi voi, care mergeţi pe drum,
cântaţi!
11 Din glasul arcaşilor, la adăpătoare,
acolo să se audă faptele de dreptate ale Domnului,
faptele de dreptate pentru satele din Israel.
Atunci poporul Domnului va coborî la porţi.
12 Ridică-te, ridică-te, Debora!
Ridică-te, ridică-te:
Fă o cântare!
Ridică-te, Barac,
urmăreşte-i pe cei care te-au urmărit,
fiule al lui Abinoam.
13 Atunci cei care au rămas din popor
au coborât cu nobilii.
Domnul [însuşi] a coborât pentru mine printre eroi.
14 Din Efraim sunt cei a căror rădăcină este în Amalec;
După tine era Beniamin între popoarele tale;
Din Machir au coborât cei care hotărau
şi din Zabulon cei care mânuiau toiagul conducătorului.
15 Căpeteniile lui Isahar erau cu Debora;
Isahar, ca şi Barac, a fost trimis pe jos în vale.
La pâraiele lui Ruben s-au făcut planuri mari.
16 De ce ai rămas în mijlocul staulelor?
Ca să asculţi behăitul turmelor?
La pâraiele lui Ruben s-au făcut planuri mari.
17 Galaadul a rămas dincolo de Iordan.
De ce trăieşte Dan străin pe corăbii?
Aşer a stat pe ţărmul mării
şi s-a odihnit pe malurile ei.
18 Zabulon este un popor care a înfruntat moartea,
şi Neftali, pe înălţimile din câmpie.
19 Au venit regii şi s-au luptat;
atunci s-au luptat regii din Canaan
la Taanac, la apele Meghido,
însă pradă de argint nu au luat.
20 Din ceruri se luptau,
stelele de pe cărările lor
se luptau împotriva lui Sisera.
21 Pârâul Chişon i-a măturat,
străvechiul pârâu, pârâul Chişon!
Suflete al meu, calcă în picioare puterea [lor]!
22 Atunci copitele cailor ropoteau
de goana, de fuga războinicilor lor.
23 «Blestemat să fie Meroz», a zis îngerul Domnului,
«blestemaţi, blestemaţi pe locuitorii lui!
Căci nu a venit în ajutorul Domnului,
în ajutorul Domnului, printre eroi».
24 Binecuvântată să fie între femei Iaela,
soţia lui Heber, cheneul!
Binecuvântată să fie ea
între femeile care locuiesc în cort!
25 A cerut apă şi ea i-a dat lapte;
în cupă de nobili i-a adus smântână.
26 Cu o mână a luat ţăruşul
şi cu dreapta ciocanul fierarilor;
l-a lovit pe Sisera,
i-a zdrobit capul,
i-a sfărâmat şi i-a străpuns tâmpla.
27 S-a ghemuit între genunchii ei:
a căzut şi s-a culcat la picioarele ei;
s-a ghemuit şi a căzut;
acolo unde s-a ghemuit,
acolo a căzut şi a murit.
28 Pe fereastră, printre zăbrele
se uită mama lui Sisera şi strigă:
«De ce zăboveşte carul lui să vină?
De ce întârzie carele lui?».
29 Cele mai înţelepte dintre prinţese îi răspund
şi ea însăşi îşi răspunde singură:
30 «Oare nu au luat prada şi acum o împart?
O fată sau două fete pe cap de viteaz!
O porţie de haine colorate pentru Sisera!
O porţie de haine colorate şi brodate!
Una colorată şi două brodate
pentru gâtul prădătorului!».
31 Aşa să piară toţi duşmanii tăi, Doamne!
Dar cei ce-l iubesc sunt ca soarele
când se arată în puterea lui”.
Apoi ţara a avut linişte timp de patruzeci de ani.