1 Fiii lui Israel au făcut ceea este rău în ochii Domnului şi Domnul i-a dat în mâna lui Madian timp de şapte ani.
2 Mâna lui Madian s-a făcut grea împotriva lui Israel. Din cauza lui Madian, fiii lui Israel şi-au făcut săpături în munţi: peşteri şi locuri întărite.
3 Când fiii lui Israel semănau, urcau împotriva lor Madian, Amalec şi fiii răsăritului.
4 Îşi fixau taberele în apropierea lor şi distrugeau produsele pământului până la Gaza: nu rămânea în Israel din cele pentru viaţă nimic, nici oaie, nici bou şi nici măgar.
5 Căci ei urcau împreună cu turmele, corturile lor erau numeroase ca lăcustele, iar cămilele lor erau fără număr: veneau în ţară ca să o prădeze.
6 Israel a sărăcit foarte mult din cauza lui Madian. Atunci fiii lui Israel au strigat către Domnul.

7 Când fiii lui Israel au strigat către Domnul din cauza lui Madian,
8 Domnul a trimis la fiii lui Israel un profet. El le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: «Eu v-am scos din Egipt, v-am făcut să ieşiţi din casa sclaviei,
9 v-am eliberat din mâna egiptenilor şi din mâna tuturor celor care vă asupreau, i-am alungat din faţa voastră şi v-am dat vouă ţara lor.
10 V-am zis: ‹Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; nu vă temeţi de dumnezeii amoreilor în a căror ţară locuiţi›. Dar voi nu aţi ascultat de glasul meu»”.

11 A venit îngerul Domnului şi a stat sub stejarul din Ofra, care era al lui Ioas, [din familia] lui Abiezer. Ghedeon, fiul său, bătea grâu în teasc ca să-l ascundă de Madian.
12 Îngerul Domnului i s-a arătat şi i-a zis: „Domnul este cu tine, viteazule!”.
13 Ghedeon i-a zis: „Of, domnul meu, dacă Domnul este cu noi, de ce ni s-au întâmplat toate aceste lucruri? Şi unde sunt toate minunile sale pe care ni le istorisesc părinţii noştri atunci când spun: «Oare nu ne-a scos Domnul din Egipt?». Acum Domnul ne-a părăsit şi ne-a dat în mâna lui Madian”.

14 Domnul s-a întors spre el şi a zis: „Mergi cu puterea aceasta pe care o ai şi salvează-l pe Israel din mâna lui Madian! Oare nu te trimit eu?”.
15 [Ghedeon] i-a zis: „Of, domnul meu, cu ce să-l eliberez pe Israel? Iată, familia mea este cea mai săracă din Manase şi eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu”.
16 Domnul i-a zis: „Eu voi fi cu tine şi-l vei lovi pe Madian ca pe un singur om”.
17 Ghedeon i-a zis: „Dacă am aflat bunăvoinţă în ochii tăi, dă-mi un semn că tu eşti cel care vorbeşte cu mine!
18 Nu te îndepărta de aici, te rog, până mă voi întoarce la tine să-mi aduc ofranda şi să o pun înaintea ta!”. Şi [Domnul] a zis: „Voi rămâne până te vei întoarce”.

19 Ghedeon a mers, a pregătit un ied şi a făcut azime dintr-o efă de făină. A pus carnea într-un coş şi zeama a turnat-o într-un vas, le-a adus sub stejar şi i le-a pus înainte.
20 Îngerul lui Dumnezeu i-a zis: „Ia carnea şi azimele, pune-le pe stânca aceasta şi varsă zeama”. Şi el a făcut aşa.
21 Îngerul Domnului a întins vârful toiagului pe care-l avea în mână, a atins carnea şi azimele şi a ieşit din stâncă un foc care a mistuit carnea şi azimele. Apoi îngerul Domnului a dispărut dinaintea lui.
22 Ghedeon şi-a dat seama că era îngerul Domnului. A zis: „Ah, Stăpâne Doamne! L-am văzut pe îngerul Domnului faţă în faţă”.
23 Domnul i-a zis: „Pace ţie, nu te teme: nu vei muri!”.
24 Ghedeon a zidit acolo un altar Domnului şi i-a pus numele „Domnul este pacea”. [Altarul] acesta este şi astăzi la Ofra, din Abiezer.

25 În acea noapte Domnul i-a zis lui Ghedeon: „Ia un viţel de la tatăl tău şi un al doilea taur de şapte ani! Distruge altarul lui Baal care este al tatălui tău şi taie Aşera care este lângă [altar]!
26 Zideşte un altar pentru Domnul Dumnezeul tău pe vârful acestei stânci, după rânduială. Ia al doilea taur şi adu-l ca ardere de tot cu lemnele Aşerei pe care o vei tăia!”.
27 Ghedeon a luat zece oameni dintre slujitorii lui şi a făcut ce spusese Domnul; dar, fiindcă se temea de casa tatălui său şi de oamenii cetăţii să facă ziua, a făcut-o noaptea.
28 Când s-au trezit oamenii din cetate dimineaţa, iată că altarul lui Baal era dărâmat, Aşera de lângă el era tăiată şi al doilea taur era adus ca ardere de tot pe altarul care fusese construit.
29 Ei şi-au zis unul altuia: „Cine a făcut lucrul acesta?”. Au întrebat, au căutat şi au zis: „Ghedeon, fiul lui Ioas, a făcut lucrul acesta”.
30 Atunci oamenii cetăţii i-au zis lui Ioas: „Scoate-l pe fiul tău ca să moară, căci a dărâmat altarul lui Baal şi a tăiat Aşera care era lângă el”.
31 Ioas le-a zis celor care stăteau în faţa lui: „Vreţi voi să-l apăraţi pe Baal? Sau vreţi voi să-l salvaţi? Cine îl va apăra, să moară până dimineaţă! Dacă este dumnezeu, să se apere singur pentru că i-au dărâmat altarul”.
32 În ziua aceea i-au pus lui [Ghedeon] numele Ierubaal căci au zis: „Să se apere Baal fiindcă i s-a dărâmat altarul!”.

33 Tot Madianul, Amalec şi fiii răsăritului s-au adunat împreună, au trecut şi şi-au fixtat tabăra în valea Izreel.
34 Duhul Domnului l-a învăluit pe Ghedeon; el a sunat din trâmbiţă şi Abiezer a mers după el.
35 A trimis mesageri în întregul Manase, care şi acesta a mers în urma lui. A trimis mesageri în Aşer, în Zabulon şi în Neftali şi ei au urcat înaintea lor.

36 Ghedeon i-a zis lui Dumnezeu: „Dacă vrei să-l eliberezi pe Israel prin mâna mea, după cum ai spus,
37 iată, voi pune un văl de lână în arie; dacă numai lâna va fi acoperită de rouă şi tot pământul va rămâne uscat, voi cunoaşte că îl vei elibera pe Israel prin mâna mea, după cum ai spus”.
38 Şi aşa s-a întâmplat. S-a trezit a doua dimineaţă, a stors roua din văl şi a umplut o cupă cu apă.
39 Ghedeon i-a zis lui Dumnezeu: „Să nu te mânii împotriva mea; nu voi mai vorbi decât de data aceasta. Aş vrea să încerc numai încă o dată vălul [de lână]: numai vălul să rămână uscat, iar tot pămîntul să fie acoperit cu rouă”.
40 În noaptea aceea, Dumnezeu a făcut aşa. Numai vălul a rămas uscat, iar pe tot pământul era rouă.
Domnul restrânge armata lui Ghedeon