1 Dar lui Iona i-a părut foarte rău şi s-a înfuriat.
2 El s-a rugat Domnului şi a zis: „Vezi, Doamne, oare nu acesta era cuvântul meu când eram în ţara mea şi aveam de gând să fug la Tarşiş? Căci ştiam că tu eşti îndurător şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi regreţi răul.
3 Acum, Doamne, ia viaţa de la mine, căci e mai bine să mor decât să fiu viu!”
4 Domnul i-a zis: „Este oare bună furia ta?”.
5 Iona a ieşit din cetate şi s-a aşezat la est de cetate. Şi-a făcut o colibă şi a stat sub ea, la umbră, ca să vadă ce va fi cu cetatea.
6 Domnul Dumnezeu a făcut să crească un ricin care a crescut peste Iona, să facă umbră deasupra capului lui şi să-l elibereze de [starea] sa rea. Iona s-a bucurat foarte mult pentru ricin.
7 Dumnezeu a trimis un vierme la revărsatul zorilor; [acesta] a ros ricinul, care s-a uscat.
8 Când a răsărit soarele, Dumnezeu a trimis un vânt arzător de la răsărit. Soarele lovea capul lui Iona şi [acesta] a leşinat. Atunci a cerut să moară şi a zis: „E mai bine să mor decât să fiu viu!”.
9 Dumnezeu i-a zis lui Iona: „Faci bine că te mânii pentru un ricin?”. Şi el a spus: „Da, fac bine că mă mânii până la moarte”.
10 Domnul i-a zis: „Ţie îţi este milă de un ricin pentru care nu ai muncit şi pe care nu l-ai crescut, care într-o noapte a răsărit şi într-o noapte a pierit.
11 Iar mie să nu-mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care sunt mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni care nu ştiu care-i stânga şi care-i dreapta şi animale multe?”.