1 Cuvântul Domnului care a fost către Ioel, fiul lui Petuel.
2 Ascultaţi aceasta, bătrâni,
şi plecaţi-vă urechea, toţi locuitorii ţării!
Oare a mai fost aceasta în zilele voastre
sau în zilele părinţilor voştri?
3 Povestiţi-o fiilor voştri şi fiii voştri, fiilor lor
şi fiii lor, generaţiei următoare!

4 Ce a rămas de la vierme, l-a devorat lăcusta;
ce a rămas de la lăcustă, l-a devorat cărăbuşul
şi ce a rămas de la cărăbuş, l-a devorat omida.

5 Treziţi-vă, beţivilor, şi plângeţi!
Jeliţi, toţi cei care beţi vin, din cauza mustului,
pentru că vi s-a luat de la gură!
6 Căci urcă împotriva ţării mele un neam puternic şi fără număr:
dinţii lui sunt ca dinţii leului
şi are măsele ca leoaica.
7 A pus să fie via mea o devastare,
smochinul, un trunchi.
L-a decojit şi l-a aruncat,
iar rădăcinile sale s-au albit.
8 Gemi ca o fecioară încinsă cu sac
pentru stăpânul tinereţii sale!
9 Au încetat ofrandele şi libaţiile din casa Domnului;
jelesc preoţii, slujitorii Domnului.
10 Câmpia este devastată,
pământul geme, pentru că grâul este devastat,
mustul a secat şi untdelemnul lipseşte.

11 Ruşinaţi-vă, plugari, şi gemeţi, viticultori,
din cauza grâului şi a orzului,
căci s-a pierdut secerişul câmpului!
12 Via s-a uscat, smochinul s-a veştejit,
rodiul şi palmierul, mărul şi toţi copacii câmpiei s-au uscat.
A încetat veselia dintre fiii oamenilor.

13 Încingeţi-vă şi văitaţi-vă, preoţilor!
Gemeţi, slujitori ai altarului;
veniţi şi petreceţi noaptea cu saci,
slujitori ai Dumnezeului meu!
Căci au dispărut din casa Dumnezeului vostru ofranda şi libaţia.
14 Consacraţi un post, convocaţi o adunare!
Adunaţi-i pe bătrâni, pe toţi locuitorii ţării
în casa Domnului Dumnezeului vostru
şi strigaţi către Domnul!

15 „Ah, ce zi! Da, se apropie ziua Domnului,
vine ca o devastare de la Cel Atotputernic”.
16 Oare nu s-au luat dinaintea ochilor noştri hrana, veselia şi bucuria,
din casa Dumnezeului nostru?
17 S-au uscat seminţele sub brazdele lor,
au fost devastate grânarele şi au fost dărâmate hambarele, pentru că s-a uscat grâul.
18 Cum gem animalele! Cirezile de vite rătăcesc,
căci nu mai este cine să le pască;
chiar şi turmele de oi suferă.

19 Către tine, Doamne, strig.
căci focul a devorat păşunile din pustiu
şi flacăra a ars toţi copacii câmpiei.
20 Chiar şi animalele câmpiei se îndreaptă către tine,
căci s-au uscat canalele de apă
şi focul a devorat păşunile din pustiu.