2
1 Sunaţi din trâmbiţă în Sion!
Strigaţi pe muntele meu cei sfânt!
Să tremure toţi locuitorii ţării,
căci vine Ziua Domnului, este aproape!
2 Va fi o zi de întuneric şi beznă,
o zi cu nori şi cu negură.
Ca zorile se revarsă peste munţi un popor numeros şi puternic,
cum nu a mai fost din veşnicie
şi nu va mai fi pentru anii [care vor fi] din generaţie în generaţie.
3 Înaintea lui devorează focul şi flacăra arde în urma lui.
Ţara este ca grădina Edenului înaintea lui
şi un pustiu devastat după el: nu este scăpare pentru el.
4 Ca înfăţişarea cailor este înfăţişarea lui
şi precum călăreţii, aşa aleargă.
5 Ca zgomotul carelor pe vârfurile munţilor ei sar,
ca vuietul flăcării de foc ce mistuie pleava,
ca un popor puternic şi dispus pentru luptă.
6 Înaintea lui tremură popoarele
şi toate feţele îşi pierd strălucirea.
7 Ca vitejii aleargă, ca oamenii de luptă urcă pe zid;
fiecare umblă pe căile sale
şi nu se abate de la cărările sale.
8 Nimeni nu-l împinge pe fratele său,
fiecare viteaz umblă pe drumul lui,
cad în mijlocul suliţelor, dar nu sunt răniţi.
9 Sar în cetate, aleargă pe ziduri,
urcă în case pe ferestre şi intră ca hoţii.
10 Înaintea lui se cutremură pământul,
se zguduie cerurile, soarele şi luna se întunecă,
iar stelele îşi pierd strălucirea.
11 Domnul a pus să fie glasul lui înaintea armatei lui,
căci tabăra lui este foarte mare
şi puternic este cel care împlineşte cuvântul său.
Pentru că mare este Ziua Domnului şi foarte înfricoşătoare.
Cine îi va putea rezista?
12 Chiar acum-oracolul Domnului –
întoarceţi-vă la mine din toată inima voastră,
cu post, cu plâns şi cu jale!
13 Sfâşiaţi-vă inimile, nu hainele,
şi întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul vostru!
Căci el este milostiv şi îndurător,
încet la mânie şi plin de bunătate şi iartă răul.
14 Cine ştie, poate se va întoarce şi va ierta?
Şi va lăsa după el o binecuvântare,
ofrandă şi libaţie pentru Domnul Dumnezeul vostru.
15 Sunaţi din trâmbiţă în Sion,
consacraţi un post şi convocaţi o adunare!
16 Adunaţi poporul, consacraţi o adunare!
Întruniţi-i pe bătrâni, convocaţi-i pe prunci şi pe copiii de la sân!
Să iasă mirele din camera lui
şi mireasa, din camera sa nupţială!
17 Între vestibul şi altar să plângă preoţii, slujitorii Domnului,
şi să zică: „Îndură-te, Doamne, de poporul tău
şi nu da moştenirea ta ocării, ca neamurile să stăpânească peste ei!
De ce să se spună printre popoare:
«Unde este Dumnezeul lor?».
18 Domnul este gelos pe ţara lui
şi îi este milă de poporul său”.
19 Domnul a răspuns şi a zis poporului său:
„Iată, trimit la voi grâu, must şi untdelemn
şi vă veţi sătura cu ele.
Şi nu vă voi mai pune să fiţi de ocară printre neamuri.
20 Îl voi îndepărta pe cel din nord de la voi
şi-l voi alunga într-un ţinut întunecat şi devastat,
cu faţa spre marea din est şi cu spatele spre cealaltă mare.
Iar duhoarea lui va urca şi mirosul lui se va ridica,
pentru că face lucruri mari.
21 Nu te teme, pământule,
ci bucură-te şi veseleşte-te,
căci Domnul face lucruri mari!
22 Nu vă temeţi, animale ale câmpiei,
căci vor înverzi păşunile pustiului,
copacii aduc roadele lor, smochinul şi via dau bogăţia lor!
23 Fii ai Sionului, bucuraţi-vă
şi veseliţi-vă în Domnul Dumnezeul vostru!
Căci el vă dă ploaie după dreptate,
face să coboare ploaia timpurie şi cea târzie ca odinioară.
24 Se vor umple ariile de grâu
şi teascurile vor revărsa must şi untdelemn.
25 Voi răsplăti anii pe care i-au devorat lăcusta,
omida, cărăbuşul şi viermele,
armata mea cea mare pe care am trimis-o împotriva voastră.
26 Veţi mânca şi vă veţi sătura;
şi veţi lăuda numele Domnului Dumnezeul vostru,
care a făcut cu voi fapte minunate.
Şi poporul meu nu se va ruşina în veci.
27 Veţi recunoaşte că în mijlocul lui Israel sunt eu,
că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru şi nu mai este [altul].
Şi poporul meu nu se va ruşina în veci.